Ne plângem că nu avem autostrăzi. Ne plângem că nu avem spitale moderne. Ne plângem de salarii și pensii. Ne plângem de prețuri.

Ne plângem de noi.

Adevărul că nimeni nu face, sau aproape nimeni, nu face nimic în sensul acesta. Acest lucru de sus până jos. De la primul om în stat până la cel mai sărac om din românia.

Aproape nimic nu se face. Toți caută să tragă chiulul. Să muncească cât mai puțin și mai ușor nimeni aproape neasumându-și responsabișlități. Și atunci țara a cui este?

Țara este a românilor. Dacă tu ai un metru pătrat de pământ pe care îl deții atunci fă ceva frumos cu el. Planteazăă o floare, pune un răsad. În loc de acest lucru noi lăsăm de cele mai multe ori să crească ,mărăcini. Total dezinteresați, de parcă nu ne-ar aparține.

Când se va schimba ceva în mentalitatea comună, de sus, de la primul om în stat, până jos, atunci cred că va fi bine. Când spun acest lucru mă refer la tot ce ține de gospodărirea unei țări și a propriului habitaclu.