Ne hrănim din decepțiile altora ca hienele

Decepțiile sunt cadavre. Să ne imaginăm că sunt. Iar noi, ne hrănim din ele, nu din ale noastre, din ale altora. Nu te-am iertat chiar dacă așa a părut.

Ne hrănim cu foame din ceea ce alții fac greșit, poate o greșeală intenționată, să vadă ce ar face alții sau altcineva, când el, este într-o situație nașpa care și ție ți se poate întâmpla.

Unii o fac cu o plăcere deosibită și ură sinceră, uitând ceea ce nu este de uitat. Imaginându-și că binele pe care-l faci trebuie memorat, listat, poate scos și la imprimantă, pentru a vedea cine ne este dator și cu ce, așteptând răsplata.

Nu. Nu aștepta răsplată dacă faci un bine. Vei primi când aștepți răsplata un pumnal în inimă. Nu aștepta. Fă bine și uită. Încearcă să exersezi asta…fă bine și uită. Nu-ți va prinde rău mai târziu în viață.

Astăzi am ieșit în mod intenționat în haine de costum, cămașă și pantaloni la dungă cu adidași în picioare și am vorbit cu un vecin care era îmbrăcat nașpa, m-am comportat ca un prost, pentru altcineva, și ca un deștept, pentru mine, pentru că să asculți de un om cu părul alb e un lucru bun, să văd dacă s-ar râde. Și da, s-a râs.

Uită răul făcut, și cunoaște-ți firea.