Nu știu dacă le am neapărat cu recenzarea cărților. Mai ales cele istorice. Cu toate că aceasta este interesantă.

O să spun mai bine cum îmi vine mie la tastatură despre carte.

În primul rând Nazistii si drogurile senzatii tari in al Treilea Reich scrisă de Norman Ohler este una istorică.

Însuși autorul spune la un momentdat în carte că în cărți nu găsim istoria. Totuși cartea este documentată.

Metamfetamina era drogul principal cu care erau alimentați militarii Germani când au intrat în Franța. Un atac-blitz. Uimitor de rapid și pe neașteptate. Înaintau ca nebunii alimentați cu metamfetamine, nedormind nopți la rând, mâncând puțin sau deloc. Energia însă le era la cote maxime.

Erau cei mai viteji sub influența acestui drog soldații și militari naziști.

Lumea se speriase și se dădea înapoi. Armata Nazistă nici nu mai își consolida pozițiile ci înaintau permanent. În așa fel încât toată lumea a rămas mască.

Însuși Hitler se temea ca victoria să nu le fie asumată generalilor lui și nu lui însuși așa că a ordonat stagnarea armatei.

Pe vremea aceea metamfetamina era legală și germani erau încurajați să o consume. Se găseau chiar și în bomboanele de ciocolată pentru gospodine. Le spuneau acestora că le va crește energia și vor face mai multă treabă acasă.

Nici inalți funcționari sau medici nu au ezitat să încerce acest drog, care se găsea sub formă de tablete. Pentru ca mai apoi simțindu-i efectul să nu mai poată renunța la el. Și într-adevăr le dădea energie, curaj, prospețime și concetrare conform relatărilor. Dar cu prețul ca după câțiva ani de utilizare să ajungă niște epave, niște zombie.

Nazismul, conform acestei cărți, a ajunsese la nivelul la care ajunsese pentru că militarii erau drogați cu amfetamină. Obligați să ia. Dar parcă mai trebuia cineva să-i oblige după ce luau prima doză?

Drogurile au influnețat ba chiar au avut rol major în cel de-al doilea război mondial. Industria farmaceutică Germană era recunoscută și apreciată. Ca și acum de-altfel. Chimiștii nu stăteau degeaba.

În afară de metamfetamine, care erau luate de la tanchiști până la aviatori, la mare căutare mai era și morfina. Unul dintre cele mai puternice și care dădea dependență.

Se relatează în carte cum însuși Hitler era injectat cu tot felul de substanțe dintre cele mai diverse. De la soldatul de rând până la conducătorul suprem toți sau aproape toți se drogau.

Oficial rasa ariană se considera pură iar cine fuma tutun sau consuma alcool sau alte droguri nu putea fi considerat pur. Dar pe sub mână băgau la greu amfetamină în ei.

În așa fel încât Hitler, ajuns o epavă, nemaiavând cu ce se droga deoarece fabricile de amfetamină erau complet distruse de bombardamente, își găsea acum plăcerea, în ultimile sale zile în zahăr.

Văzându-se înconjurat și nemaivând ce face decât să accepte înfrângerea, ș-a împușcat și a împușcat-o și pe soția sa, Eva. Pe care o luase de nevastă chiar în ultimile zile, înainte de a se omorî. Și-a împușcat câinele, nevasta, și s-a împușcat șie el. Vreo 600 de comandanți i-au urmat exemplul. Înainte de a apăsa pe trăgaci a dat ordinul, așa numitul ordina a lui Nero, ca Germania să fie distrusă din temelii.

Nu reiese că acesta ar fi fost nebun. Ci faptul că oricum Hitler avea să facă ce a făcut. Drogurile însă l-au ajutat și i-au grăbit ascensiunea.