Uneori mă dezgustă atitudinea de lider politic fără adepți. De filfizon mai bine spus. Sunt mulți și în Românica care o fac.

Fă credințe. Nici măcar false. Frunze în vânt purtate de la un partid politic la altul având doar funcția de a decora peisajul.

Nu dau nume. Nu pentru că mi-e frică. Ci pentru că (încă mai cred) că oameni se pot schimba. Pot fi altfel. Sau cel puțin pot eu încerca să le văd părțile bune. Pentru că toți avem părți bune și rele.

Am tot spus. Va fi bine și în România.

Trebuie doar să punem osul la treabă și să lăsăm harfele (parcă așa se spune…nu?).

Am fost și ieșit. Am văzut. Dacă nu ieșeam din țară niciodată nu știam.

Dar…m-am confruntat direct cu problema…fii de nemți muncesc zi lumină și cot la cot cu părinții lor.

Parcă sunt niște albine fără astâmpăr care robotesc permanent câte ceva.

Le place munca.

Nu-i laud. Nu am uitat istoria.

Nu am uitat ce a fost în trecut și câtă dezordine și cât rău au făcut. Dar, (pentru că este un dar) sunt harnici. Muncesc.

Și serioși când este vorba de treabă.

Știu că și noi suntem. Și suntem motivați de bani. De asta plecăm. Dacă salariile ar fi mai mari ca în afară sau cel puțin egale, dacă mentalitatea ar fi diferită nu cred că ne-am mai părăsii familiile pentru niște hârtii cu care cumperi bunuri, dar cu care pierzi pe cei dragi. Suflete moarte și golite se întorc cu niște hârtii numite euro pe care uneori, odată ajunși acasă, le-ar da foc știind ce au îndurat pentru ele. Dar în același timp nu o fac din același motiv. Și se tot învârt în acest cerc vicios al plecărilor la muncă în străinătate și reîntoarcerii cu bani.

Merg pentru o viață mai bună. Fac bani poate. Poate mulți uneori. Însă vin schimbați. Reci. Și familiile nu-i mai recunosc.

Se poate. Se poate și în România. Știu. Muncă! Munciți! Și nu lăsați o clipă să treacă fără să fi muncit ceva pe domeniul vostru.

Știu, că poate ve-ți părea nebuni la început. Dar oare acum e mai bine?

Prețuiți ce aveți și faceți mai mult. Luptați pentru țară muncind  Și oricând munciți aduceți-vă aminte de unde vă trageți, de neam, de bunici, și munciți cu drag. Și asta nu în străinătate. Ci în țara noastră. Fiți mândri de naționalitate. Vrem să trăim și să progresăm. Vrem o țară mai bună. Mai confortabilă.

Nu sunt predici și nici cuvinte pretențioase. Sunt îndemnuri.

Am mai spus ce voi spune…să fim tot ca un tot unitar. Să fim organizați. Sau măcar să ne aliniem la celelalte țări avansate. Nu trebuie să rămânem în urmă.

Vreau să văd că lucrurile merg și în România cu merg în Germania sau alte țări mai dezvoltate. Nu sunt cuvinte goale. Vreau să îndeplinim acest vis. Și știu că se poate. Și știu că va fi bine.

Viața trece oricum. Ce lăsăm puilor de români în afară de mormane de gunoaie uneori amplasate pe lângă izvoare de apă?