Mai scriu o postare. Așa târâită. Am rămas dezamăgit de multe ori de oameni. De unii oameni…dar astăzi parcă mai mult ca altă dată.

Târfe, ne-bune de nimic. Poate doar de produs. Oameni de căcat. Părinți bătrâni. Copii părăsiți de tați și mame. Și eu, răsuflând greu prin supapa aceasta care se numește scris.

Condoleanțe mamă! Am murit, sufletește! O să reînvii, dar nu aici, dar nu acum, dar nu în aceste împrejurări.