Mi te imaginez goală. Nu îmi e greu. Dar trupul tău firav și tot-odată bine conturat nu-mi mai trezește în mine dorințe.
Doar părul tău brun tău îmi vorbește și dacă m-ai atinge cu el aș tresări.
Mă târâi prin labirintul vieții după ce mi-au tăiat aripile. Dar chiar și așa am început să mă târâi. Cine știe. Poate mă voi renaște, la fel ca acea pasăre mitică. Știu că voi renaște.
Frumos 🙂
Mulțumesc!