Noaptea trecută nu am dormit. Și nici eu nu știu de ce. Am regrete. Regret că nu mai sunt cu ea. Am nemulțumiri. Sunt nemulțumit că nu-mi ajung banii. Și sunt lipsit de energie. Deși astăzi picam de oboseală am stat la muncă până pe la ora 3.30. Apoi m-am tras la pat și am tras un somn bun.

Mintea mi-e împrăștiată. Mă seacă, sunt multe persoane care mă seacă. Mă simt lipsit de energie. Poate e doar astenia. Poate doar oboseala. Lupt. Nu pot să mă împac așa ușor cu un destin nefast, așa că nu cedez fără luptă. Că doar atât mi-a mai rămas. În fond sunt un luptător cu acte, deoarece am lucrat în ministerul apărării.

Am o vârstă. Nu mai sunt la prima tinerețe și văd persoane mai în vârstă care au mai multă energie ca mine. Mi-e ciudă parcă pe ele la fel cum și lor probabil le-a fost ciudă și îmi invidiau tinerețea și viociciunea. Știu că dacă am mai avut  o să o mai am.

Pe parcurs ce scriu mi-a mai trecut oboseala. Încep să mă trezesc din latență pe parcurs ce scriu. Lumea e nedreaptă, și probabil dacă te-ar prinde cu garda jos te-ar sfâșia. Ca hienele. Nu mai suntem oameni. Am fost lovit când eram la pământ. Știu că viața e dură, însă nu pot să nu susțin un om pierdut. Așa că atunci când mai întâlnesc oameni care se simt fără curaj, le insuflu eu. Măcar atât mi-a mai rămas, un curaj nebun, venit de nici eu nu știu unde, poate de sus, poate ăsta mi-e harul, printre multe altele, cum ar fi scrisul și pictura. Un curaj pe car epot și mă simt obligat să-l insuflu și altora.

Văd oamneni bucurându-se simplu și văd oameni bucurându-se când cineva pierde. Pe ăia nu-i agreez care își trag fericirea din nefericirea altora. Nu le-o spun direct dar îi las să mi-o citească în ochi. Nu pot să înțeleg lipsa de corectitudine în gândire. Nu am fost crescut și educat așa. Ca militart român trebuie să ții la camarad ca la tine însuți. Așa am fost educat și așa și acesta sunt eu. Nu fac paradă. Nu. Spun ce am pe suflet când mult prea multe spuneri sunt considerate parade, sau bravade.

Încerc să educ oameni, fete, femei. Unii nu au nevoie de educație. Unii sunt mai buni ca mine, și îi stimez. Alții sunt lipsiți de scrupule, oameni care s-ar bucura dacă m-ar vedea căzut în același timp eu nu m-aș bucura dacă ei ar fi căzuți pentru că pentru mine este obligatoriu să nu mă bucur de nefericirea celui de lângă mine. S-ar putea să mă schimb pentru că e în natura firi mele să mă schimb. S-ar putea să încep să mă bucur și eu. M-aș bucura dacă m-aș putea bucura de tristețea și nefericirea altora pentru că prea mult timp nu am făcut-o. M-aș putea bucura dacă nu aș mai suferi atât de mult pentru necazurile altora. M-aș putea bucura dacă aș fi mai nepăsător față de cel de lângă mine.