…de parcă numai ei au probleme. De parcă problemele lor ar fi cele mai grave, mai importante. De parcă eu nu aș avea. Dar am învățat să rabd și să îndur. Mai înjur uneori în gol. Așa…să păstrez contactul cu realitatea.

Bine-mi, spunea tata…viața e o luptă…deci te luptă.

În luptă m-am născut și în luptă o să mor. Dar nu vreau să fac bravadă. În timp ce alții vor să mă impresioneze cu cuvinte. Cu fapte ieșite din comun.

Și mă afectează. Ești afectat? Mă întreba cineva odinioară. I-am răspuns scurt: nu.

Pentru că nu sunt. Și vreau să văd până unde merge treaba.

Cineva trebuie să aibă grijă și de el, îmi spun. Trebuie să-i aducă aminte să se spele, să-și taie unghiile. E păcat. Omul ăsta a luptat. Și mie îmi plac luptătorii.