Se spuneau câteva idei și vorbe astă seara la Antenă precum că am avea nevoie de o…doctrină politică. Sau mă rog…că ar fi nevoie.

În opinia mea oamenii…cetățenii țării nu trebuie îndoctrinați în niciun fel. Nu mai suntem în timpul celui de-al doilea război Mondial. Nu știu neaparat dacă faza cu al doilea război Mondial e chiar cel mai bun exemplu. Dar repet: doctrina nu e ceva bun. E ca și cum noi, cetățenii de rând sau sus puși ai patriei trebuie să urmăm orbește un lider. Ca niște oi mânate de pastor. Fără gândire proprie.

E clar, dacă ar fi să adopt poziția unui adept al conspiraționismului, că cineva are interese să ne lăsăm conduși orbește.

Noi, românii, ca patrie, ca neam, ca nație, ca țară, nu am fost în niciun caz genul acesta și nu putem spune că ni se potrivește mănușă. Nu vreau să joc rolul unui naționalist în această postare. Însă cred că patriotismul nu are treabă cu naționalismul extrem.

Așa că dacă e să aleg dintre ce vreau să fiu, aș spune mai degrabă un patriot. Dar nu care luptă pentru ideile altora. Nici care își vrea compatrioții să moară în războiul altora prin Avganistan (cred că așa se scrie).

Nu. E clar că noi trăim într-o comunitate. Europeană, sau mondială, sau ambele dacă vreți. E clar că trebuie să ne adaptăm și să adoptăm comportamente mai degrabă prietenești cu vecinii. Fie ei și de clasa a doua sau a treia.

Dar mai clar îmi e că trebuie, sau e bine să ne ridicăm cât mai sus în lupta pentru putere. Nu știu cine spune că nu putem. Pot să spun atât…se poate.

Ceea ce avem noi nevoie e un program. În primul rând. Un program politic respectat cât mai exact. Cât mai bine și ambițios creat.

Problema e defapt la noi e că nu vedem rezultatul. La noi românii.

Când avem rezultatul în minte știm încotro.

Se poate să fim cei mai tari.