Mă apucă ura când văd oameni fără suflet, morți. Dau în șa să priceapă iapa lucruri de care ei însuși sunt responsabili însă vor să-ți asumi tu greșelile lor. Așa că vor să te facă subtil să înțelegi lucruri care nu ar trebui.

Părinți nebuni care își părăsesc copiii atunci când aceștia au cel mai mult nevoie de ei…când sunt mici. Iresponsabilitate. Nu se ține cont de apropiere. Se ține cont doar de bani și poziții sociale.

Când foametea e alta…foamete de bunătate.

Uitați că prezența lângă celălalt contează mult mai mult decât miile alea de euro. Mult mai mult decât postul ăla la stat pentru care mulți te vor urâ și-ți vor zâmbi fals.

Omenia e abandonată și lăsată într-o baltă murdară.

Animalul iese din noi mai ales acum.

Toți vor să pară mai buni. Toți trag a cumințenie și hărnicie uitând de seamăn și-l scot pe acesta lichea în ochii celorlalți.

Tovărășia s-a uitat și umblăm mai mult singuri.  Călcăm în picioare cu faptele noastre pe aproapele. Îi facem rău cu gândul pentru că suntem fricoși.

Facem rău fratelui.

Ne uităm unii în ochii altora cu falsitate și mândrie.

E o lume nebună.

Nu mai pasă nimănui de nimeni.

Iar cel mai mult au de suferit copii care cresc fără mamă și fără tată, fără să le simtă mirosul, mângâierea…