Luptă

Când ești copil, viața e frumoasă. Tânjesc după anii copilăriei. Nu aveam griji. Parcă de la 14 ani au început primele probleme. Și nu mă plâng. Probleme de sănătate, terorizări, în familie certuri. 7 ani de copilăriei mi-au fost de-ajuns.

Apoi viața, a început să-și arate cealaltă față. Luptă îți spun. Când nimeni nu e cu tine, când sunt satisfăcuți că suferi, că ești la pământ, luptă. Ridică-te și luptă! Vei învinge dacă nu cedezi!

Nimeni nu te crede. Nimeni nu-ți crede problemele. Nici măcar familiei nu-i mai pasă. Uneori rude apropiate îți doresc răul. Ești singur, nu ai aliați decât pe tine însuți. Și de-aia trebuie să te împaci cu tine. Pentru ca să fii puternic, să lupți.

Viața e o luptă îmi spunea tata. Viața e un dar, i-am răspuns eu. Cineva spunea iartă-ți toți dușamanii. Eu i-am iertat, și mi-au greșit iar. Și iar îi iert. Pentru că greșelile sunt ca și niște gloanțe dintr-un pistol cu butoi din ruleta rusească. Poți trage în tine. Nu știi cum se nimerește.

Luptă îți spun!