Dacă oamenii care reprezinta legea nu se pot detașa de invide și ură când vine vorba de concetățenii lor și nu mai pot gândi limpede luând decizii bazate pe sentimente și nu pe dreptate și rațiune atunci legea nu mai e lege și oricine o poate încălca și are chiar dreptul.

Pentru că orice om trebuie să trăiască. Iar dacă vrei să ucizi un nevinovat sau un vinovat prin metode fără a fi drept acest lucru ce ne mai rămâne de făcut atunci decât să ne apărăm dreptul la viață.

Haideți să dăm un exemplu fictiv al unui tânăr căruia nu i se mai dădea mâncare de la vârsta de 10 ani, el minor fiind. Îl trimeteau părinții să-și câștige pâinea, el minor fiind, cum am spus, doar de 10 ani. Trebuia să și învețe la școală altfel ar fi luat bătaie cu furtunul de presiune de la tatăl său, pentru cine nu știe ce este acela, este un instrument de la un TAF cu un fier la capăt, care lasă urme adânci și poate provoca moarte. Or el nu a avut altceva de făcut, nu a avut altă opțiune, decât să fure mâncare de la părinți, fure vorba fiind, pentru că nu fura ci își lua doar dreptul. Orice părinte este obligat să-și hrănească odraslele.

Fiind un minor și neavând puterea să se lupte cu doi adulți atunci a luat-o pe căi greșite. Neavând ce face altceva decât aceasta pentru a trăi. Aceasta era singura lui opțiune, cealaltă ar fi fost să moară, de foame.

Or cine are dreptate aici? Cei care l-au condamnat mai târziu pentru că a făcut un trai pentru a avea ce să mănânce și a supraviețui? Sau el care nu vroia altceva nimic decât să fie lăsat în pace să trăiască, să muncească, însă nu a fost și a trebuit să facă ce a trebuit să facă pentru a trăi?

Dacă stau bine și mă gândesc mai dreaptă e legea țigănească, taborul și judecata lor.