Am fost acum mai mulți ani în urmă la un stomatolog pe strada Ștefan cel Mare la mine în oraș. Trebuiau îmbrăcați niște dinți, mai pe scurt, trebuia pusă o lucrare. Mi-a recomandat cineva să merg acolo, mi-a zis că e foarte bun medic stomatolog. Am mers. Surpriza era pe cale să se întâmple…
Mi-a lucrat la dinți i-ar când mi-a pus dantura de probă, nu știu ce a făcut, de nu se mai dezlipea, trebuia dezlipită pentru a o pune pe aia definitivă. Probabil a pus prea mult ciment dintr-ăla sau un ciment nepotrivit. Așa că a luat o chestie, pe care o voi numi în continuare instrument de tortură, o chestie cu arc puternic și cu declanșator, și cu ceva tare în capăt, și a început să-mi dea cu aia în dinți ca la turbați. Dinții numai nu se dezlipeau.
A dat cu instrumentul ăla de tortură de-mi zdruncina creierii, și dădea tare pentru ca să-mi zdruncine dinții ăia provizorii să se dezlipească. Îmi curgeau lacrimile involuntar de durere. M-a întrebat dacă mă doare, și ziceam că nu tocmai pentru a-și termina treaba, că oricum altă soluție nu avea decât să-mi dea cu ciocanul ăla stomotologic până avea să se dezlipească. Ce durere am îndurat nu vă mai spun, cum v-am spus îmi curgeau lacrimile de durere, eu răbdam și tăceam. Nu eram anesteziat și nu era numai un dinte lovit ci toată partea de sus din față era lovită în neștire, parcă eram de piatră.
De-aia nu mai merg pe recomandări la medici…
Comenteaza