Nu am mai scris de multișor timp și nu pot să invoc scuza cu timpul deoarece l-am avut. M-am uitat pe niște filme pe Netflix în loc să scriu. Dar nici asta nu poate fi o scuză. Așa că-mi asum vina, am fost delăsător în a scrie sau poate așa am simțit eu că e mai bine, să mai fac o pauză.
Nu știu câți urmăresc ceea ce scriu și cine, deși s-ar putea să ghicesc vreo câteva persoane pe care le cunosc și offline dar și câteva online. Când nu ești serios și nu scrii zilnic s-ar putea ca lumea să nu mai acceseze blogul tău. Dar nu numai despre blog este vorba în viață. Citeam acum mult timp în urmă că nu trebuie să trăiești pe bog.
Vă recomand și vouă dragi colegi în breasla aceasta să nu trăiți pe blog deși pare tentant odată ce te afunzi în blogging și mai ales dacă curg colaborările și iese banul, pare tentant să trăiești doar pe blog.
Vă asigur că viața reală îți dă senzații mai frumoase. Nu zic să nu scrieți zilnic, scrieți, dar luați-vă timp și pentru offline.
Azi e duminică și mă simt Ok. Am fost la biserică ceva mai devreme. Am venit acasă și am făcut ceea ce-mi propusesem aseară înainte să adorm, să scriu aici. Și iată-mă că scriu. Oh Doamne, scrisul ăsta, de nu ar fi fost el poate nu mai eram astăzi. Este atât de eliberator și te poate vindeca sufletește.
Am simțit un fior astăzi când o anumită femeie a trecut foarte aproape de mine. E drăguță, îmi place de ea, și a trecut atât de aproape cu gura ei de a mea încât îmi venea să o sărut. Ăsta sunt eu.
zic sa iti faci curaj si sa o saruti 🙂
Vali: nu e vorba de curaj, e vorba de cum simt