Ispita de a exista – Cioran

Cea mai interesantă parte din această carte mi s-a părut astăzi cea despre evrei. Și dacă mai și citești cartea sub efectul unor medicamente psihiatrice prescrise de medic (la fel cum citesc eu) este foarte posibil să ți se pară interesantă.

Cioran nu e pe gustul meu dar are momentele lui care îmi plac din cărțile sale. În primul rând meditează prea mult pe tema morții, a sinuciderii, a suferinței.

Părțile interesante pentru mine sunt pe ici pe colo ca niște mici oaze în deșert. Mai ales partea cea cu evreii pe care îi consideră deștepți, chestie cu care sunt de acord și eu. Îi consideră nemuritori și veșnici, și îi stimează, chestie pe care o practic și eu prin prisma meseriei. Se pricep la comerț, așa că ai de la cine învăța…adică am de la cine învăța. Aici fiind zonă turistică unde vin turiști și din Israel inevitabil interacționezi și cu ei.

Poate vă întrebați de ce-mi prescrie medicul pastile, ei bine…pentru o răceală la cap netratată la timp. Dacă nu m-ați crezut ați făcut bine. Am stat internat la psihiatrie o perioadă, perioadă în care am întâlnit acolo și judecători, medici cu probleme psihice, ingineri de aviație cu depresie, și oameni de rang înalt cât și din pătura de jos.

Acesta e un semn că viața e o junglă. Nu este un semn de fapt este o confirmare că viața e o junglă în care fiecare devorează pe cine și ce poate pentru a rămâne în viață. Unde fiecare se aliază cu turma pentru a fi mai greu de prins.

Ispita de a exista cred că va fi ultima carte pe care i-o citesc.