Inteligența socială

Inteligența socială este un lucru cu care te naști. O poți căpăta și de-alungul timpului, pe durata adolescenție sau foarte rar a maturității. Inteligența socială nu se referă la câtă matematică sau literatură știi. Inteligența socială se referă la alte lucruri.

Nu știu ce-mi vine acum să citez proverbul: Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul!

Prostul se laudă cu prostia lui și se râde el de cât de prost este și poate să fie. Atât este de prost că nici nu depune nici cel mai mic efort pentru a se îndrepta și lasă totul în seama altora. Prostul este leneș, și este prost. Este leneș pe toate planurile…fizic, mental, spiritual. Este atât de prost încât face prilej de bucuria din propria sa prostie, uitând un lucru de bază: PROSTIA ESTE UN PĂCAT. Nicolae Steinhardth spunea acest lucru, un părinte care a fost închis pe timpl comunismului în lagăr, maltratat, alături de alți intelectuali ai vremii. A supraviețuit totuși datorită credinței în Dumnezeu, și s-a botezat într-u Hrists în pușcărie, el evreu fiind și de altă religie.

Nu este greu să fii deștept. Cele mai multe persoane însă nu vor să obosească sau nu au curaj să fie. Este un lucru simplu să fii deștept. Trebuie doar să începi de undeva, cu un pas, cu un prim pas. Cei mai mulți însă nu vor acest lucru să-l facă.

Lenea derivă din prostie și totuși sunt echivalente și au aceeași greutate. Prostul se crede cel mai bun și este plin de falsa impresia a puterii asta doar până când realizează că un lucru i se întâmplă și nu știe ce și de ce. Deșteptul este cuprins mai mereu de frică și de teamă însă el are adevărata putere și el și doar el știe singur a porunci cum doar un rege poruncește.

Cum așadar să evităm prostia? Prin muncă. Multă-multă-multă muncă asiduă…până la epuizare, până la ultima picătură de energie. Doar astfel și în acest mod putem combate prostia. Muncă, muncă și iar muncă. Cine nu știe asta a trăit degeabă iar unii o știu la nivel intuitiv. Dacă nu muncești în domeniul tău să te imbunătățești, fie că ești medic, scriitor, om de afaceri, etc, dacă nu lucrezi la abilitatea ta de a munci din ce în ce mai mult și aduce îmbunătățirii pe plan profesional și uman, atunci te poți numi prost și chiar ești. Chiar ești un prost crezând că cineva îți va da totul de-agată, chiar ești prost/proastă dacă tu crezi că poți face orice cu oricine fără ca acest lucru să nu aibă repercursiuni imediate atunci sau la un anumit timp. Uneori dintre cele mai grave.

Nu profita de prostia ta să faci rău! Nu profita că ești prost. Uneori proștii mai au sclipiri de inteligență și pentru scurte perioade, cam atât cam cade o cometă din cer, realizează că sunt proști. Totuși pentru a nu se dezminți că sunt, nici nu se gândesc să se îndrepte ci se complac, apoi revin în lumea lor, o lume fericită, în care domnește liniștea pentru ei și pericolul pentru cei din jurul lor.

Au totuși însă ceva bun acești proști, și mai bine-spus două lucruri: unii sunt buni la suflet iar de alții poți profita. Iată de ce avem nevoie de proști, pentru ca să-i prostim, regește. Nu-ți fie teamă, prostul nu se supără că va fi prostit, dimpotrivă, chiar se va bucura. Într-atât este de prost sau proastă și într-u atât de adânc poate merge taina, în ghilimele fiind spus, a prostiei.

Inteligenț în schimb, este chinuitoare, și doare, iar cei mai mulți dintre deștepți ar renunța la ea, la acest dat, dacă s-ar putea, doar pentru a scăpa de durere, însă o dată ce le-a fost dată, nu mai au cum și cale de întoarcere.