Nu sunt fan fidel Lidle dar ocazional mai trec pe acolo. Nu găsesc produsele pe care le vreau, poate doar apă minerală.
În fine. De fiecare dată îmi cumpăr câte o cafea de la aparatul de la intrare după ce ies de la cumpărături.
Data trecută am băgat o bancnotă de 5 RON. Cafeaua costă 2 RON. Ridic cafeaua rest pula. Intru din nou în magazin discut cu un angajat și mă trimite la casă, asta după ce în prealabil vorbise prin cască despre ce e problema.
Zis și făcut. La casă îmi dă trei RON, restul după care mă mustră și mă face prost într-un mod subtil că trebuia să apăs pe buton. Pe nu știu ce buton pentru a-mi da restul.
Ieri iar la Lidle. Ies și bag iar 5 RON, că 2 nu aveam. Zic că las că de data aceasta mi-am învățat lecția și apăs pe buton. Din care pula buton, că aparatul nu avea niciun buton de rest. Și un gardian de-acolo spune că nu dă rest aparatul.
Ori dă ori nu dă în morții mamii voastră. Măcar scrieți…APARATUL NU DĂ REST. ‘Tu-vă-n gură! Că știu și limbajul ăsta dacă e s-o dăm așa!
Eu încă sper la un bețișor să amestec, numai omogenă nu e cafeaua aia.
Nu e o treabă Ok. să nu dai rest, și dacă nu mai ai nici bețișoare e clar că la un moment-dat vor servi aparatele alea drept mobilier.