Ce face turma facem și noi. În principiu suntem ca niște oi majoritatea. Dacă oamenii aleargă după bani, alergăm și noi, și vrem să fim înainte. Dacă un om are un obiect, celălalt va vrea să aibă și el acel obiect, și va vrea să-l aibă în cantități mai mari.

Dacă un om cască, va căsca și cel de lângă el. Dacă vezi că nu cască în timp ce tu caști a somn vei știi că e un lider. Pentru că nu se ia după nimeni ci după propriile idei. După propria persoană și după propria percepție față de realitate.

Liderii sunt născuți să fie lideri și nu poți schimb acest lucru oricât de mult ai încerca tu și oricât ai încerca să-l dobori. Acesta își va îndeplini misiunea și va fi urmat de adepți sau de supuși sau de fani sau de sau de … .

Scriam cândva într-o postare despre antreprenoriat. Ei bine te-ai putea întreba ce legătură are asta cu instinctul de turmă și cu liderii. Ei bine are.

Antreprenoriatul se bazează în principiu pe autoconducere și autoritate asupra propriei persoane. Adică un antreprenor sau un lider dispune de el la orice oră și la orice moment din zi sau din noapte și nu va asculta de nimeni atât timp cât el crede că un lucru e mai bun de făcut decât altul, el va face lucrul acela mai bun.

Liderii se aleg și sunt conștienți de puterea lor. Un lider va recunoaște întotdeauna alt lider și de obicei va intra în conflict cu el printr-o metodă sau alta. Un conflict tacit sau nu. Cert este că întotdeauna două semne de același fel se resping. Cum era și vorba: plus cu plus se resping.

Un lider își recunoaște defectele. Un lider este sincer de cele mai multe ori întru totul față de cel puțin o persoană.

Un lider.

Antreprenoriatul se bazează întâi pe capacitatea unei singure persoane de a conduce și de a-și duce visele la realitate. Antreprenoriatul ține de dorință, de convingere. De o convingere.

Atât timp cât tu ești convins asupra vreunei idei, atât timp cât tu ai o credință care este mai presus decât prorpia dorință, pentru că și asta se poate, ești un lider.

Liderii nu sunt falși sau cel puțin nu pentru mult timp.

Un lider va prefera să acționeze decât să nu. Un lider este deci prin urmare mai mult activ decât pasiv. Adică mai mult face să se întâmple decât așteaptă să i se întâmple. Un lider nu se va ruga la Dumnezeu când corabia se scufundă ci va pune mână să evacueze apa. să peticească vasul, să ajusteze velele și se va și ruga în același timp dacă asta îi este credința.

De cele mai multe ori oamenii așteaptă să li se întâmple decât să facă să se întâmple. Ori asta deosebește un lider de o turmă. Un lider conduce o turmă în mode voit, nevoit sau inconștient. Pentru că unele persoane de tip lider sunt atât de absorbite de ceea ce fac încât ei nu conștientizează că sunt lideri. Ci o fac la nivel subliminal, în subconștient.

Turma se va duce după el.

Fiecare lider își are rolul său. Unii lideri sunt mai mari, alții sunt mai mici. Unii lideri sunt mai puternici alții mai slabi. Unii lideri sunt mai deștepți alții mai puțin deștepți. Și bătălia este aproape continuă între ei și fără voia lor. Uneori se asociază pentru un bine comun sau printr-un armistițiu. Însă doar atât. Nu pentru a se face prieteni ci pentru un bine comun.

Liderii nu sunt prieteni. Doi lideri care cântăresc cam la fel nu vor fi prieteni ci cel mult vor avea o relație de tip colaborare.

Religia este un exemplu de metode de a conduce. Există multe religii pe pământ. Unele sunt de un fel mai radical, altele mai permisive. Un profesor de-al meu de istorie zicea cândva că cea mai bună religie este cea în care te-ai născut. Și cred că așa și este.

Unele religii împrumută de la altele anumite caracteristici și se împrumută reciproc cu anumite elemente universal valabile, de exemplu: nu este bine să furi. Este un lucru care este inclus atât în religie cât și în lege.

Legile totuși permit anumite fapte contrare religiilor. Și anume crima pe timp de război. Chiar Ștefan cel Mare a făcut-o, sau alți lideri. Și această pentru că a dorit să apere pământul strămoșesc. Și a reușit.

Așadar chestia e relativă. Și este oarecum o treabă de supraviețuire. Și de asta se leagă turma cu liderii. Pentru că singura lor modalitate de a supraviețui într-un mediu ostil lor este să conducă. De unde deducem că liderii sunt mai singuratici și le este prielnică singurătatea, sau celor mai mulți dintre ei. Și de asemenea că liderii sunt pe lumea aceasta într-un mediu ostil. De unde mai deducem că este posibil să fi avut traume în copilărie care să se reflecte la comportamentul vârstei de adult, printr-o extremă sau un extrem mai bine spus, instinct de apărare. Apărare atât a lor însăși cât și a altora. Pentru că ei realizează până la urmă că trăiesc în comunitate, și încă foarte bine acest lucru.

Unii sunt într-un fel, alții în alt fel. De obicei liderii au suferit sau suferă foarte mult, de unde li se trage și puterea. Puterea vine în principal din suferințe extreme la care au fost supuși. Trăind suferințele pe propria piele, ei revenindu-și din ele, sunt mai capabili să înțeleagă firea umană. Și psihologia și comportamentul care stau în spatele ei.

Liderii sunt fricoși și curajoși în același timp. Nu se tem însă pentru ei dacă tremură ci pentru cel de lângă el. De obicei și cu certitudine sunt plini de un curaj nativ, neprefăcut și nu se tem să fie înviși. Pentru că au fost. Nu se tem să piardă pentru că au trecut peste pierderi, și nu au rămas cantonați în ele.

Turma va urma un lider. Și nu ai ce să-i faci. Turma merge după cel care le asigură supraviețuirea sau după cel care simt în mod instinctiv că le asigură supraviețuirea.

Liderul supraviețuiește, și moare doar atunci când și-a îndeplinit misiunea.

Curajul nu este cel indus la un lider, curajul unui lider vine din propria sa fire. Un lider nu așteaptă și nici nu primește încurajări. El se auto-încurajează.