Îndoctrinați

Mergem după bani afară din țară. Nu știu dacă doar mi se pare mie dar asta a devenit o lege, un lucru neapărat de făcut ca să fii bărbat realizat. Unde muncește bărbatul? “Al meu e plecat peste hotare.” Dar asta în ochii celor care așteaptă ceva. De la alții, de la angajator, de la stat, de la vecini, de la iubit, de la iubită, soț sau soție.

Nu aștepta nimic de la nimeni!

Mergem și ne întoarcem schimbați, îndoctrinați. Banii nu mai folosesc când ai pierdut tot. Legăturile, cu prietenii cu familia cu morții măsii.

Când ai pierdut direcția și alergi după visuri, defapt după nimic.

Banii nu mai folosesc când vezi că unele lucruri nu sunt de vânzare. Defapt cele mai importante nu sunt de vânzare. Dar tânjim. După o mașină mai bună ca a vecinului, după ultimul model de Samsung, după hainele alea. Și mergem din nou.

Și ne întoarcem schimbați. Îndoctrinați încă odată. Suntem plini de noi când plimbăm încet BMW-ul prin cartier. Dar apoi vedem că și vecinul nu a stat degeaba și și-a luat model mai nou. Și stima de sine scade. Nu mai ești crai.

Și mergem iar. Iar sclavi. Că nimeni nu știe ce faci tu acolo și la ce ești supus.

Însă în cartier ai fruntea sus că ai bani. Și nimeni nu știe cât ai supt-o la figurat sau chiar la propriu pentru banii ăștia.

Te-ai șters pe la gură și totul e ok.

Muncim ca sclavi, uneori neplătiți, bătuți sau înjurați. Amenințați și terorizați. Cu probleme.

Am văzut oameni distruși puși în poziția de șefi care nu știau ce-i cu viața lor. Cu privirea unui miel ce așteaptă să-l sacrifici. Și parcă te ruga din priviri să nu-i faci rău. Parcă știa cine sunt și nu îndrăznea să-mi înfrunte privirea.

Suntem o turmă ce aleargă după visele altora pentru propriul vis. Și trecem prin iad pentru mai bine. Dar defapt în iad ne perecem majoritatea timpului. Și mai binele vine târziu când nu te mai poți bucura.

Nu mă interesează dacă supăr pe cineva cu postarea asta. La fel cum nu ar trebui să mă intereseze de oamenii în nevoi. Cu toate astea întind o mână, uneori și la necunoscuți. Îi ridic și merg mai departe uitând ce bine am făcut și cui. Neașteptând nimic înapoi.

Trăiește clipa! Rămâne valabil și în 2018.

2018-10-23T00:32:35+00:0021 octombrie 2018|Notițe|

Lasă un commentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.