A mai trecut o zi. Sau ma rog, aproape, e inca 9 fara 20. Un client mi-a facut draci. In viata de vanzator intalnesti uneori si jeguri. Mizerii umane. Nu ma deranjeaza. Ma deranjeaza faptul ca ei insesi se simt inconfortabil si aiurea cu actiunile lor. Cu vorbele lor. Cu falsul tupeu de a negocia. Pentru ca e un tupeu fortat izvorat din tulburari de personalitate. Exista si specimene din astea. Nu m-ar deraja daca ar fi la varsta adolescentei. Dar intalnesc asta la maturi. Ma doare durerea lor pentru ca empatizez. Si ii doare pentru ca fac asta impotriva firii lor timide. Ori unui om ii sade bine asa cum e.

Dar las asta la o parte.

Nici telefonul nu mai vrea sa scrie cu diacritice.

Parca vad ca urmeaza o noaptea alba, noapte cu cafea, apa minerala si tigari. O noapte la tastatura. O noapte de scris, citit, ascultat muzica si eventual vorbit nimicuri la telefon cu cea pe care am avut-o. Dar parca uneori vrei sa te pierzi in nimicuri cand lucruri cu adevarat importante te apasa.

E doar inca o zi aiurea. Mi-am pierdut elanul. Si simt tot mai multe chestii nasoale, mai mici sau mai importante, ca pe niste obstacole. Pe care nu am obosit sa le depasesc.

E fain sa te crezi important. Poate ca daca nu as fi gresit candva nu m-as fi simtit. I-am spus unui coleg de munca din Germania odata ca toate greselile isi au rostul lor. Cred si acum asta. Important e sa nu le repeti. Caci de asta se cheama greseli. Ca sa stii ce trebuie sa eviti. Sa stii ce trebuie sa nu faci.

Cand i-am spus unui amic ca ma simt stresat el a spus ca asa ma stie mereu. Eu cred ca doar fata asta i-am aratat-o. Diferite fete diferitor oameni. Cate o fata pentru fiecare. Sau uneori ii organizez im grupuri imaginare si le arat una mai multora.

Imi place sa scriu. Sa spun ce simt. Si pot sa o fac bine. E un har pentru care ii multumesc lui Dumnezeu, parintilor si amicului Catalin. Cu care de-altfel nu am mai vorbit demult. Caci e plecat. Si probabil are multe pe cap.

Zic multumesc si pentru harul de a picta, desena si creea.

Zic pas urii si fug de scandal ca un soarece din mina cand simte cutremurul. Dar ma stiu. Ma cunosc bine. Si stiu cand trebuie sa-mi dezvelesc pieptul, nu fac asta decat la nevoie. Asa ca mai bine evit lustrangii. Asa am invatat. Stiu ca asa e Ok.

Dar ma duc eu sa-mi iau cafeaua de care spuneam si sa-mi aduc tigarile.

Si uite asa te-am facut partas draga cititorule la viata si intamplarile mele.

Noapte buna!