Îmi plângea sufletul în mine uitându-mă la copiii ăștia și la ce-i mai așteaptă. Am ținut piept problemelor o viață întreagă. Nu am ocolit niciuna și le-am înfruntat pe toate.

Nimeni nu m-a crezut și cu atât mai puțini m-au înțeles.

Am mers înainte ca un tanc. Am trecut peste tot.

Îmi plângeau și ochii când mă uitam la  ei. Nu vreau să treacă prin ce am trecut. O să fie alte probleme și alte provocări. Toate redimensionate dar la fel de reale precum sunt ale mele, ale noastre și ale voastre acum. Astăzi și în zilele pe care le trăim.

O să mă rup de tot. Nu o să-mi mai pese. E singura cale prin care pot să nu mai simt presiune pe umeri. Pentru că mi se pune. Zilnic, ceas de ceas.

Știu că o să fie bine. Toate trec.