Pui preț pe imaginea publică. Pui preț defapt pe imaginea ta față de o anumită persoană. Ai vrut să vezi dacă doare. Și a durut. Și te-a durut. Puțin îmi pasă. Eu ignor durerea. Știi ce? Defapt sunt prieten cu ea. Aceasta nu e vorba mea, am furat-o. Dar parcă este pedeapsă pentru furt de cuvinte?

Știi ce? Mie nu îmi pasă. Mi-am bucurat inima că te-am vindecat. Apoi am mers mai departe. Spre un alt neant. Sau spre alte zări.

Oricum, viața e scurtă. Și ar fi păcat să n-o trăim. Nici aceasta nu e vorba mea.

Ai tăcut și ai vrut liniștea. Eu m-am resemnat bucuros să ți-o ofer. Păstreaz-o și mergi cu ea mai departe. Dar păstreaz-o bine și nu mă fă să-mi pară rău că ți-am oferit-o. Nu lăsa să ți-o ia alți.

Știi…uneori mai cred în bine. O noțiune relativă și variabilă de la persoană la persoană.

Știi…le-am încercat pe toate noi doi.

Știi…timpul trece.

Nu sunt un romantic. Nu-ți fie frică. Sunt un mercenar. Un luptător nehotărât încă pentru ce luptă dar care luptă.

Poate ai dreptate. Mai am accese de romantism. Trecătoare.

Sunt scrisori către nimeni ce scriu acum.

Scrisori pentru o viață mai bună.

Pentru o conștință mai curată.

Vezi ce-ți dorești în continuare…căci s-ar putea îndeplini.

Și nu te mai întreba dacă sunt nebun. Știi adevărul!