Idealizare și activități extra

Am început de multișor timp activități în afara a ceea ce presupune muncă, dar cumva tot necesită efort. Este vorba despre învățarea unei limbi străine (nu engleza, deja o știu), sport și citit…mult. Limba străină nu-mi ia mult timp, lecțiile zilnice fiind scurte, însă regulate. Sunt adeptul: pași mici dar siguri.

Pe de altă parte multă lume s-ar putea crede că scriu de la nu știu ce birou din lemn de mahon, dintr-un scaun regesc, încrustat cu diamante, și e totul perfect în biroul meu ultra modern și spațios. Nu. Camera-birou din care scriu are un birou vechi de 20 de ani pe care nu mă îndur să-l schimb că m-am atașat emoțional de el. E zgâriat, se mai bălăngănea, însă e a al meu, și de aici am scris și de pe el am început acest blog.

Scaunul este unul normal care nu mai e nici măcar din ăla de se rotește așa șmecher. Am avut două dar ambele au fost stricate de fostele mele concubine cărora le plăcea să se rotească în ele, așa găseau ele distractiv.

Și tot aici, în camera în care am micul birou, tot aici și dorm. Însă nu asta contează, contează că o fac (că încă scriu) și mă simt bine făcând asta.

Și eu merg la toaletă, și mie îmi cresc unghiile și trebuie să le tai cu unghiera (nu știu ce-mi veni cu unghiile) și eu dau pârțuri, și eu sunt om. Nu idealizăm. Sau mai bine spus idealizăm realitatea pură, cea mai sublimă forță și formă de a iubi.

Îmi iubesc fanii, sau mă rog…cititorii! Vreau să le servesc realitate, emoții, să le împărtășesc reușite și sentimente pozitive. Și mai mult decât atât, știu că am fost un stâlp de care mulți s-au sprijinit și un umăr pe care mulți au plâns, și dacă asta e menirea mea, voi fi încă și asta pe lângă altele.