Se pare că nu suntem conștienți pe deplin de însemnătatea acestui fenomen iar curând sensul acestui cuvânt se va dilua pentru că nu-și va mai avea rostul în dicționare. Este posibil să exagerez cu ultima parte dar o fac doar pentru a înțelege ceea ce se întâmplă.

Ce se întâmplă mai exact?

Se pare că nu mai suntem în România ci în Europa. La nivel teoretic o puteam știi. La nivel practic o știam de când aveam acces la ieșirea din țară fără pașaport în statele membre. Mai nou prin vamă se trece foarte ușor. O știu pentru că am trecut.

Însă mai exact, turiștii străini și o parte din Europeni vin în România ca la ei acasă sau cel puțin ca într-un spațiu care este comun. Dacă ne mai respectă pentru ceva este că ne respectă pentru ceea ce suntem, pentru România din noi, pe care o purtăm și în țară și pe oriunde mergem.

Am fost în câteva țări în care am locuit mai mult timp. Și nu ca turist. Turiștii sunt tratați ca turiști. Ca oameni care vin și pleacă și cărora trebuie să le lași o impresie bună pentru a se reîntoarce. Am fost la muncă plecat. Aici este cu totul altă treabă.

Unii privesc emigrarea ca pe ceva mișto, ca subiect de tratat pe blog. Și chiar au încercat însă nuca nu a vrut să stea în perete.

Când mergi să te muți într-un loc trebuie să fii pregătit să o iei pe la cur dacă încalci regulile comunității respective. Și da…nimeni nu-ți va așterne vreun covor roșu pentru că tu în România ești vedetă.

Cel mai mult am locuit în Germania. Oameni sunt și acolo ca peste tot în lume. Oameni buni și răi. Ca și în România de-altfel și ca în oricare altă țară.

Ce ma făcut să scriu acest articol care pare a nu avea un fir narativ bine-închegat și care poate părea dezorganizat?

În primul rând o contradicție. Și anume ceea a faptului că unii străini, mă refer la turiști mai mult, calcă acest pământ românesc cu respect. În timp ce alții îl calcă într-o falsă virtute a dreptului de a-l călca și cu lipsă de respect, chiar cu sfidare.