Firește că discursul meu nu e cel mai bun. Dacă stai să-mi cauți greșeli o să-mi găsești…gramaticale, de exprimare, ortopedice, ortografice și morfologice. Poate nici fraza anterioară nu e corectă. Știu că nu știu.

Firește că nimeni nu mă pune, nu mă obligă să scriu. Bunul simț spune că atunci când faci o treabă să o faci corect, bine. Practica ne demonstrează alte lucruri. Grabă, uneori nesomn, oboseală, frustrări, etc, care se transmit în nevoia de a transpune gânduri pe “foaie” care nu ies întotdeauna sub forma cea mai corectă.

Limba română nu trebuie schingiuită. Știu. Și pentru mine e…limba maternă. Or o țară care nu-și iubește limba…

Știu că nu știu.

Știu că poate unii consideră că scriu pentru bani, pentru fani, pentru…știu eu…fete, pentru…satisfacerea ego-ului, pentru a fi lăudat și apreciat (deși, cui nu-i place să fie lăudat sau apreciat?). Nu o să vă spun pentru ce scriu. O să vă spun că scriu pentru ce scriu scriitorii. Din același motiv, exact.