Astăzi m-am gândit să filosofez puțin. Dacă e să-mi scriu viața pe blog de ce nu aș scrie și pe cea a gândurilor, a emoțiilor și trăirilor. Nu suntem mașini. Și avem o vârstă, nu ne mai jucăm cu spidermani de cauciuc sau cu păpuși Barbie cărora le faci ce vrei.

Suntem oameni, și ne putem bucura, întrista, suferi, ne poate durea ce face un alt semen care ne crede de cauciuc sau de plastic. Iar asta doare și mai tare.

În era modernă, în contemporaneitate nu prea mai există empatie, sau cel puțin nu am sesizat-o eu deși eu empatizez, nu sesizez uneori că altă persoană îmi simte durerea sau bucuria sau nu doar că nu sesizez ci chiar nu mi-o simte.

E o lume a TikTok-ului, a live-urilor unde ne vedem în ecrane de smartphone. Când ne uităm unii la alții ne uităm ca și cum ne-am uita la un ecran în care apare cel la care ne uităm. Ceva în creierul nostru s-a schimbat, și percepem pe seamăn ca și cum nu ar fi real, nu ar avea durere sau ca la cinema, detașați.

Aseară am continuat cu lectura lui Cioran. Are acesta ceva adevăruri acolo dar nu pot să-mi închipui de ce a suferit și a disperat atât de mult când eu mă simt bine în general, când mă încearcă acel sentiment de carpe diem, de trăiește clipa permanent. Când rememorez în liniște chestii faine, când savurez câte o mâncare bine gătită sau îmi fumez țigara cu sete și poftă.

Nu pot să înțeleg cum acest om nu s-a putut deda plăcerilor vieții, plăcerilor măcar simple și permise de societate.

Nu-l înțeleg cum nu credea cu tărie în Dumnezeu și a putut totuși trăi așa. Cred că e greu, cred că i-a fost greu. Cred că suferința l-a rafinat totuși și l-a ajutat să își împlinească totuși rolul de cel mai important filosof român al secolului trecut.


PENTRU A PUTEA CÂȘTIGA BANI CU DAEDALUS ONLINE TREBUIE SĂ VĂ CONFIRMAȚI CONTUL PE EMAIL DUPĂ ÎNREGISTRARE blank