E frig afară şi în sufletul meu s-a lăsat iarna. Iarna. Acest anotimp al morții.

Suflet degerat mai plângi?

Din ce să renasc la primăvară? Unde mi-e cenuşa? Ați aruncat-o pe ape?

Vreau multe. Vrei multe. Şi uneori…şi uneori…

Când mă gândesc câteodată că nimic nu rămâne pe veci şi totul e deşertăciune mă apucă aşa un fel de groază. Şi aşa un fel de indiferență. Ignor tot. Şi mă ignor şi pe mine. Sunt un spectator.