Si in sufletul meu se face frig. Si tremur. Emotii nu mai am. Le-am pierdut in lupte.

Cu mine si cu ceilalti. Viata e o lupta continua de dimineata pana seara.

Sau cel putin asa mi se pare mie.

Stiu sa scriu. Am darul acesta. Dar parca sunt paralizat. De frica.

Imi spun cacat…si trec peste. O sa scriu pana ce o sa fiu si cacat pe mine la 84 sau ce varsta mi-o fi dat sa ajung.

Ce pacat. Ca viata e scurta. Am putea face asa multe. Si totusi irosim timp.

Stam la panda nestiind urmatoarea miscare pana nu o face celalalt.

Tu mergi inainte. Pas dupa pas. E sigur drumul si te duce unde trebuie.