Văd copii alergând pe stradă în pasul ştrengarului. A mai trecut un an. Mi se pare că a trecut repede. Mă gândesc că a fost uşor şi de asta e aşa.

Cu bune cu rele mergem înainte. Înapoi oricum nu avem cum. Toți murim. Dar parcă uneori nu sunt conştient de asta şi nu mai caut sensuri, doar mă bucur. De un pahar de afinată, de ceva dulce, de o cafea sorbită cu poftă asortată cu o țigară.

Ştiu ce înseamnă greul. Am cunoscut suferința şi bucuria, extazul si agonia. Pot spune că nu am trăit degeaba. Am fost bătrân şi am întinerit. Am fost tânăr şi eram bătrân.

Am căzut şi m-am ridicat.

Am cunoscut dragostea şi mânia. Munca şi pierderea timpului.

Am urât. Am iubit şi m-am lăsat adorat.

Am plâns matur fiind. Singur şi în doi. Am râs. Am iubit pe toată lumea şi mi-a plăcut să fiu şi singuratic.

Nu mi-a părut rău de nimic dar am avut şi regrete. Am trecut prin timp prin perioade. Vieți separate care mi-au fost etape.

Oamenii se prefac ți-am spus. În sensul că se schimbă  de-alungul timpului şi se prefac în altceva, în alți oameni mai buni sau mai răi, mai frumoşi sau mai urâți.

Am căutat sensuri vieții ca apoi să le abandonez. Am şi trăit fără să caut sensuri savurând din plăceri.

Am citi cărți şi m-am bucurat de cuvintele scrise. M-am crezut deştept. Am fost şi prost. M-am şi umilit şi mândru am fost uneori.

Am făcut rău. Şi mi s-a făcut. Direct sau indirect. Prin vorbă, faptă sau gest.

Mi s-a întors. M-am apărat.

Am căutat dragostea şi am găsit-o. Mi-am dorit bani şi i-am avut.

Am tăcut când era cazul şi când nu mai era nimic de spus pentru că totul era evident. Totul era clar.

Am nădăjduit. Am căutat speranța şi am cunoscut şi deznădejdea.

Nu scriu toate astea pentru bani.

Scriu pentru că cred că asta e una din menirile mele.

Să vindec prin cuvânt.

Totul o să fie bine.

Un citat vechi din Părintele Nicolae Steindhart spune in felul următor:

“Nu spune tot ce ştii, nu fă tot ce poți şi nu da tot ce ai”.