Dragostea a murit

Încă mai țin la ea, trebuie să recunosc și mi-o recunosc și o recunosc oricui m-ar întreba.

Nu pot să mă bag în sufletul ei chiar așa dacă ea mă respinge în repetate rânduri,… în sufletul ei. Așa că am ales să nu-i spun astăzi la mulți ani, doar pentru a-i asigura ceea ce ea își dorea, liniște.

Sunt 4 ani, patru ani de când ea mi-a oferit ceea ce niciodată nu am trăit, pasiune…Și pentru acest lucru sunt recunoscător.

Nu mai știu cum o chema, însă mereu merg acolo unde mergeam împreună. Poate nici nu-mi doresc mai mult de la viață, poate am trăit în câteva luni cu ea ceea ce alții nu trăiesc cu femeile și amantele lor toată viața. Și ea la fel.

A fost deopotrivă iubita mea, soția și amanta mea. Dragostea a fost puternică. Inima îmi bătea cât să-mi sară din piept. Mă simțeam iubit și adorat pe merit pentru că ea vroia să mă simt așa, și poate considera că merit asta.

E și ea om, sunt și eu om, suntem maturi, ne-am văzut fiecare de ale noastre.

La fel nu voi mai putea iubi. Nu zic că nu voi mai putea fi fericit, sau chiar mai fericit, dar nu în felul acela. Pot spune că am ținut la ea mult, și încă mai țin un pic pentru că mi-a oferit dragostea ei.

La mulți ani, oriunde ai fi!

Știi tu cine