Discurs imaginar

Mi-am imaginat pentru câteva minute cum ar fi să fiu liderul extremist și naționalist al acestei țări numită România și să țin un discurs. Iată cam ce aș vorbi:

Românii dragii mei sunt poporul ales, iar România este pământ sfânt. Doar noi vom putea ține piept revoluțiilor tehnologice, doar noi vom putea gândi de unii singuri – fără inteligență artificială, și doar noi vom fi centrul de interes al acestui pământ.

Steagul României: roșu, galben și albastru. cele trei culori primare care compun toate celelalte culori. Întâmplător oare?

Noi am inventat zborul.

Un român a creeat penița de stilou, și tot un român a descoperit insulina.

Noi suntem deștepți, noi suntem puternici dar încă nu suntem uniți în cuget și-n simțiri…dar vom fi, și vom dăinui! Vom fi și vom prospera în timp ce toate celelalte țări se duc de râpă cu tehnologia lor cu tot. Îi vor ucide monstrul pe care l-au creat! Noi însă nu suntem așa. Avem discernământ! Avem credință!

Noi ne-am luptat pentru a rămâne aici sute și mii de ani, și am rezistat ca nație, și nimeni nu va putea să ne zdrobească vreodată pentru că vom lupta de la mic la mare dacă e nevoi. Avem o limbă, unică, avem mândria de a fi român, și nu rușinea! Vom fi mândrii că suntem români! Trăiască România!

V-am amuzat măcar un pic? Sau ați intrat la idei?