Mă numesc Mindrila Iulian, sunt născut în într-o primăvară a anului 1984 în Bucovina și cam tot aici îmi petrec marea majoritate a timpului.

La botez, am alest pixul. Mă atrăgea. Nu știam la ce folosește însă îmi plăcea. L-am studiat pe furiș. Era unul dintre acele pixuri comuniste, totuși incolore sau mate prin care se străvezea mina.

Ca jucărie preșcolară am avut un abecedar. Cu abecedarul m-am jucat, supravegeat de bunica mea. Așa am învățat alfabetul și să leg cuvinte cu vreo doi ani înainte de a merge la școală, în clasa întâti.

Rezultate excelente nu am avut. Eram printre colegi de ingineri, doctori, avocați, preoți de rang mare, iar eu eram un simplu fiu de muncitor la o întreprindere. Așa că nu am fost favorizat în rezultate și nici atenție deosebită nu mi s-a acordat.

Cu toate astea am învățat ce era de învățat pe cont propriu și temeinec, fără ajutor de la părinți să-mi fac temele, pentru că și așa erau destul de ocupați.

Mai târziua în viața de adolescent și de adult, au intervenit alte probleme. care atunci erau grave. Acum le privesc însă cu detașare. Poate o să vă scriu o carte cu aventurile mele din tinerețe, pentru că e subiect de film de mai multe genuri.

Liceul l-am făcut la profil Tehnic, la electronică. Aceasta a fost voința tatălui. M-am simțit atras mereu de artă, scris și pictură. Am vrut să dau la o facultate de artă însă nu mi s-a permis de către cenzorii mei care erau mama și tata.

Așa că m-am angajat pe unde am putut și imediat după ce am terminat școala am intrat direct la muncă. Vroiam banii mei. Și i-am obținut. Cu ei o parte am întreținut familia și pe mine însumi.

Muncile au fost de mai multe tipuri. Am muncit și ca ospătar, și ca șofer de taxi, și ca muncitor în construcții, și ca militar în armată.

Am fost încorporat în armată în mod obligatoriu în anul 2004 la arma Pompieri. Lucru care m-a ajutat mai târziu în viață să înțeleg că multe lucruri trebuie făcute în grabă, altfel nu mai are rost.

După ce am venit m-am lăsat la vatră am început din nou munca în construcții.

Pentru ca mai apoi să mă retrag la afacerea de familie din care îmi câștig traiul și în prezent.

Poate părea mișto, însă uneori e greu deoarece nu mai faci diferența dintre job și casă. Ajungând uneori acasă cu problemele de la job iar la job cu cele de acasă. O să se rezolve și asta la un momentdat.

Am o pisică aurie la care țin foarte mult pentru că știe să toarcă foarte frumos.

Am avut mai multe relații conjugale toate plăcute și de care nu-mi pare rău. Am trăit intens și dragostea și ura.

După ce m-am mai liniștit am realizat că tot ceea ce contează cel mai mult este familia.

Respect femeia însă odată ce mi-a greșit sau ma mințit devenim doar cunoștințe cu umbre de regret în ochi la ce frumos ar fi putut fi.

Blogul îl am de prin 2011. Am trecut pe un domeniu nou în 2017 și de pe acesta scriu constat pe varii subiecte.

Îmi placesă-mi răsfăț pisica, să fac jogging, să merg la sală, să ascult muzică bună, să citesc selectiv. Și îmi place să trăiesc fiecare zi cu intensitate, ca și cum ar fi ultima.

Am vizitat câteva țări ca Portugalia, Olanda, Germania, Republica Moldova.

La un momentdat am fost bolnav. Lupt în fiecare zi și nu mă simt un om bolnav, dimpotrivă, știu să mă bucur de viață cu puținul pe ecare îl am, mai mult decât mulți miliardari care se aruncă de la fereastră.

Am rămas surpins că sunt salutat de persoane necunoscute pe stradă iar în urma mea cineva a strigat: „Respect!”

Te respect și eu omule! Pentru că te respecți. Altfel nu mi-ai fi spus așa.

În rest, dacă doriți să aflați mai mult despre mine întrebați-mi vecinii, prietenii, rudele, amicii sau citiți-mi cartea pe care o voi publica.

EU ȘI ÎN IMAGINI

blank

blankblank

Castiga bani cu Daedalus