E greu să găsești uneori un sens lucrurilor și să le dai valoare. Dar omenirea a reușit.

Pictorii au reușit să facă dintr-o bucată de pânză și câteva culori preparate din pământ, imagini.

Ei au fost poate și blamați. Că nu seamănă cu realitatea ceea ce au transpus, sau că, mai nou, sunt prea realiste.

Oricum ar fi arta merge mai departe. Pictura a trecut de relativ multă vreme în mediul digital. Asta nu înseamnă că vechea artă și mediul tradițional o să dispară prea curând.

În opinia mea arta a existat, există și va exista indiferent de orice s-ar întâmpla și peste ani, și în forma ei tradițională.

Acest lucru este valabil și pentru scris. Acesta există de mii de ani. Poate s-a transformat. Însă niciodată nu a dispărut. Este o formă de exprimare. Iar omenirea fără forme de exprimare și de comunicare, fie ea scrisă sau vizuală este zero.

Dacă e să facem o analiză sumară asupra literelor, și când spun litere mă refer la literatură și domeniile adiacente, aș putea spune că acestea au ajutat sunt este fundația de bază în toate științele și chiar în domeniul spiritual.

Nu era posibilă biblia fără litere, fără aceste însemne care ne pot părea banale. Acest lucru este oarecum valabil și în domeniul vizual. Fară studierea îndeaproape a culorilor și imaginilor, pictura bisericească, icoanele, televiziunea, mai nou monitorul calculatorului și al trelefonului ca și multe alte lucruri ar fi fost imposibilă.

Toate se leagă între ele.

Ca să revin la subiect și anume la pictură, aș putea afirma cu tărie că pictura și arta în general, încă este un mod de viață pentru mulți din cei care o practică. Un mod de viață și nu în ultimul rând o sursă de câștigare a propriei existențe.

Dacă unele tablouri sunt criticate de unii, sau pictorii se critică ei între ei cu privire la ce reprezintă sau înfățișează o anumită pânză, nu înseamnă că acestea nu au și un înțeles care de multe ori poate fi unul profund.

Aș mai afirma că cei care cred că arta, pictura în mod special, v-a dispărea din forma ei așa cum o știm noi în prezent sau poate cum au știut-o bătrânii noștri, se înșeală.

Ea este o formă de exprimare și un mijloc de comunicare care trebuie dus mai departe indiferent de consecințele de moment. Este un lucru pentru care trebuie luptat. Să nu uităm că mulți, foarte mulți turiști străini ne vizitează țara pentru mănăstirile din Bucovina. Și nu pentru mănăstiri neapărat cât pentru uimitoarele picturi de pe ele care s-au păstrat sute de ani. Acești turiști asigură pentru mulți români, direct sau indirect, hrana…traiul.

Acesta este un bun exemplu de lucru ce poate avea conscețințe pozitive și după sute de ani. Uneori milenii. Este dovada că un singur om sau poate doar o mână de oameni poate schimba cursul istoriei în bine.

De aceea cred că este bine să încurajăm pe cei care încă se mai exprimă sau încearcă să căștige o pâine din această meserie. E ca și cum ai investi în viitorul propriilor urmași, și nu mă refer aici neapărat la urmașii direcți dar și la urmașii unui popor.

Știu că poate am divagat puțin de la subiectul principal însă cred că între pictură, religie și cele despre care am mai vorbit este o strânsă legătură.

Așadar când mai trecem pe lângă cineva care vinde tablouri să nu trecem neapărat nepăsători.