Despre lupta mea cu depresia acum 20 de ani în urmă

Parcă ieri a fost. Nu mă plâng. Nu a fost o depresie din aia urâtă cu gânduri negre. A fost o stare de epuizare pe timpul liceului. Mă simțeam moleșit, epuizat fizic și psihic.

Adevărul e că cercul în care mă învârteam atunci era unul ciudat, cu alcoolici și infractori, cu fii de bani gata și țigani care te amenințau și făceau ceea ce acum s-ar fi numit bulling.

Am luptat cum am putut și cum mi-a trecut prin cap. Începusem să iau medicamente naturiste cu vitamine, polenul de albine câte o linguriță dimineața pe stomacul gol îmi dădea o stare de bine. Astea împreună cu spirulina și încă alte câteva naturiste m-au scos din starea de moleșeală după care am ieșit din acel cerc în care mă învârteam și viața și-a urmat cursul mai departe.

Am mers apoi în armată obligat de legile de atunci fiind și apoi cu munca fiind ocupat am uitat aproape de tot de starea aceea de moleșeală și anxietate. Pot spune că naturistele m-au ajutat mult, am căutat singur o cale de scăpare din acea stare și am găsit-o atunci.

Dacă sunteți curioși cum se manifestă vă pot spune că, în depresie fiind ,te simți foarte obosit chiar dacă nu muncești prea mult sau nu faci efort. Te simți anxios, ai anumite frustrări iar unii se simt inutili. Eu mă simțeam doar foarte obosit și anxios, simțeam presiune pe umeri uneori pentru că nu aveam bani și împrumutam de la colegi și simțeam tensiunea aia psihică, greutate pe umerii mei, deși eram doar un puști.

Atenție, nu mă plâng, vă spun doar că se poate trece peste, că mulți au trecut peste depresie în tăcere, luând atitudine cu propria lor persoană și luându-și destinul în propriile mâini.

Din punct de vedere medical vorbind depresia este deficitul unor hormoni din câte am înțeles, numiți și hormonii fericirii. Din punctul meu de vedere este să te simți al nimănui, izolat, și nebăgat în seamă, sau ceva pe aproape. Uneori familia nu-și dă pur și simplu seama de starea ta și nici nu bănuiesc ce se petrece în sufletul tău și cu corpul tău.

Cred că depresia se trasmite genetic. Este mai probabil dacă o rudă a fost depresivă să fii și tu. În al doilea rând contextul social contribuie foarte mult la starea de depresie. Sunt sigur că dacă ai avea respect și sprijin financiar și moral atunci când ai nevoie de ele nu ai cădea în această stare.

Orice ar fi, toate prin câte am trecut m-au rafinat și zic eu că m-au făcut mai imun la probleme și mai predispus la a-i înțelege pe alții. Ați suferit vreodată de anxietate, depresie sau ați avut rude?