Încă din cele mai vechi timpuri omul a căutat să-şi umple timpul liber cu activități care să-i facă plăcere, altele decât necesitățile fiziologice cum ar fi hrana.

Să ne uităm numai la picturile rupestre. E clar că nu era o îndatorire de familie sau de trib ca omul să picteze. Era mai mult o nevoie interioară a omului de să picteze, prin procedeele aflate atunci la îndemână, animalele pe care le vâna.

Vânătorii de atunci pictau animalele pe care obişnuiau să le vâneze, pe pereții peşterilor.

Fie că era aşa sau nu, omul antic şi-a găsit activități adiționale în afara celor destinate satisfacerii nevoilor primare. În timp s-au dezvoltat şi au ajuns meserii şi hobbye-uri.

În vest , şi în special în SUA, cei care nu au un hobbye sunt văzuți mai puțin bine față de cei care au unul.

Fie că este vorba de pictură, strâns timbre, sky, cântat la chitară, dans sau oricare altă activitate, hobbye-urile se întrețin şi se cultivă. În religia creştină îl regăsim şi în scrieri numit ca “har”. Iar cultivarea lui mai este numită acolo “înmulțirea talanților”.

La bază hobbye-urile produc plăcere de moment, dar cum am mai spus datoria noastră este să-l cultivăm şi să-l rafinăm.

Acest fapt presupune un efort conştient. Satisfacția se regăseşte în acțiunea propriuzisă cât şi în rezultat (tabloul terminat, un timp mai bun la alergare, melodia compusă, etc).

Personal îmi place să pictez şi să desenez, acesta fiind unul dintre hobbye-urile mele.

Cum nu am stat chiar cu mâna în sân, de-alungul anilor m-am înscris la o şcoală de artă, am exersat, am învățat din manuale pentru amatori iar rezultatele au început să apară.

Astfel eforturile depuse s-au materializat în tablouri vândute, admirație, expoziție, cunoscut oameni noi, legat prietenii şi altele.

Dar cel mai important este eliminarea stresului acumulat în timpul zilei sau săptămânii acasă sau la serviciu – un refugiu. O eliberare sănătoasă din cotidian.