Despre avorturi – din nou

Scrisesem într-un articol anterior aici despre avorturi și despre faptul că acest lucru este o nebunie. Acum legală.

Scrisesem despre cum mama lui Mozzart avusese anterior șapte copii morți la naștere cu diferite malformații. Iar când îl avea pe Mozzart în burtă medicii au sfătuit-o că este mai bine să facă un avort, decât să iasă vreun handicapat.

Și iată că în locul unui handicapat a ieșit cel mai mare muzician al lumii. Care a compus și surd fiind.

Scrisesem de-asemenea despre cei cu diferite boli psihice, precum Eminescu (tulburare bipolară), John Nash-matematician-câștigător al premiului Nobel (Schizofrenic), Feodor Dostoievsky (eplileptic), Van Gogh (tulburare bipolară), și exemplele ar putea continua.

Nu asta însă este problema. Problema este faptul că se limitează dreptul la viață. Odată ce spermatozoidul a penetrat ovulul, odată conectat spermatozoidului cu ovulul, iar dacă femeia este în perioada fertilă, minunea s-a întâmplat. I-a naștere viața. Nu este așa precum spun unii precum că până la 3 luni fătul nu poate fi considerat humanoid sau este consierat lipsit la viață.

Este viață chiar și când când fătul este doar un embrion. Minunea, acea minune în care pentru prima oară ovulul atrage spermatozoidul și intră în contact cu el, acel este punctul de start și începerea vieții. Or este interzis din punct de vedere religios să iei viața cuiva.

Chiar dacă faceți multe fapte urâte și conștiința nu vă spune multe, la un moment-dat în viață este posibil ca aceasta să intervină. Și într-un așa un hal încât te nenorocește. De aceea este mai bine să previi.

Este mai bine să ai conștiința trează.