E dimineață. Ora 7 cu aproximație. Mă uit pe geam și văd casa bunicămii. E grea, e mare. Deasupra ei, sus, pe acoperiș, o pasăre alb cu negru și nuanțe de verde și galben.

Tronează acolo minute bune. Parcă îi și pot simți orgoliul, dacă păsările au așa ceva. Era mai sus ca mine, mai sus ca tot. Privește de acolo su satisfacție, apoi pleacă mai departe.