Observ în ultima vreme o aversiune față de PSD. Experiența de viață pe care am acumulat-o până acum de mic copil îmi spune să țin cu ei. Lupul latră la lună. Bloggeri latră la ceva ce nu pot și nu vor putea atinge niciodată-puterea politică. Este ușor să vorbești și să dezbați atât timp cât tu nu te afli în sitauția dată și nu ai fost niciodată în politică să te dai cu capul de pereții ei, să vezi cu ce se mănâncă.

Până în situația ideală, în care 98% dintre lucruri o să fie Ok, eu zic să ne mulțumim cu cele care sunt.

Nici mie nu-mi e simpatic PSD. Dar parcă încep să empatizez cu ei. În fond țara asta trebuie să fie condusă de cineva.

Și dacă există viduri de putere cei care le-au umplut să fie sănătoși și să ne îndrepte spre bine!