De ce mi-am făcut vaccinul anti-covid…

Astăzi am fost și am făcut rapelul la vaccin. De ce am făcut acest vaccin mai exact? O să fiu cât mai deschis cu putință…

În primul rând pentru că pot și nu mi-e frică de niciun vaccin. Și pentru ca să dovedesc chestia aceasta.

În al doilea rând pentru ca familia și cei apropiați mie care cred în el, să se simtă în siguranță. Cred că este mai bine așa.

Și aș mai adăuga câteva sau poate doar o chestie, și asta pentru cei credincioși care merg la biserică, dacă e să fie vreun cip sau ce ați mai crede voi că este în acest vaccin nu cred că mântuirea depinde de el. Mântuirea depinde de oamenii care pășesc peste orice rău, peste orice obstacol, peste orice frică, peste orice vaccin pentru semenii lor.

Dacă ai să te mântuiești te mântuiești și cu vaccin și fără vaccin. Important este ca fiecărui om care i se descoperă un lucru acel om să profite de acel lucru pentru a face bine. Atât timp cât tu știi că un lucru nu este bun, și asta este în firea omului să știe ce e bine și ce e rău, atunci ai responsabilitate. Pentru că știi acel lucru. Dacă nu ai fi știut s-ar fi chemat neștiință. Însă atât timp cât tu știi mai mult cu atât este mai mare responsabilitatea.

Oamenii mai pot greși și din neștiință. Acel păcat este din nevinovăție și omul nu a știut.

Și dacă este să continui așa mai spune că la Dumnezeu toate sunt cu putiință. Acest lucru însemnând că și cei care nu cred în Dumnezeu sau sau sunt de altă religie se pot mântui. În timp ce un practicant înfocat și care pupă toate moaștele dacă are suflet rău poate merge în iad.

Nu aberez dragul meu. Și îmi place să cred că nimeni nu este deznădăjduit și nimeni nu și-a pierdut nădejdea și buna dispoziție. Pentru că fără asta nu se poate a trăi în lume cum se cuvine. Un om închis în el este un om pierdut…în propriile gânduri, în propia fantezie despre viață, în propriile probleme. Însă cum am mai spus, nu deznădăjdui. Pentru că la Divinitate orice este cu putință și orice îi este cu putere. Doar cere și ți se va da.

Deznădejdea este de la diavol. Nu stau aici să fac teologie pentru că nu m-aș pricepe pe deplin să vă explic ce este diavolul, ce este îngerul, ce este Dumnezeu. Întrebați preoții și ei vă vor spune. Însă supărarea nu este benefică și poate duce la depresie și de acolo mai rău, la sinucidere. Un lucru nebunesc.

Să fim dar suflete de copii. Căci aceștia nu se gândesc decât nevinovat. Nu spunea oare Domnul lăsați copii să vină la mine căci ca unora ca acestora este împărăția cerurilor? Viața ne-a pervertit. Unii care au suferit mult nu suportă să vadă pe altul de lângă el îndurând suferința lui, pentru că știe cât l-ar durea. Deoarece își amintește că și pe el l-a durut. Unora care nu au suferit nu le pasă de cei de lângă ei, de durerea lor, și nu mă refer neapărat la ce fizică cât la starea lor.

Însă nepăsându-le nu vor face altceva decât să-și atragă asuprași propriile suferințe, mult asemănătoare cu cei pe care i-au făcut să sufere. Și așa și doar așa vor dobândi înțelepciune.

Lumea nu e neapărat rea. Viața este frumoasă. Este atât de frumoasă încât unii dansează în ploaie. Și ce dacă plouă? Ei fac prilej de bucurie pentru asta. Și asta este important să facem prilej de bucurie pentru mai orice. Pentru că viața este atât de scurtă încât îți dai seama la un momentdat, mai la bătrânețe, că parcă a trecut o secundă. O clipită. Cât ai clipi din ochi. Și s-a dus.

De-aia e bine să ne bucurăm. Este interzis oare a te bucura?