Ca popor avem o istorie zbuciumată dar și ilustră în același timp. Am rămas aici în pofida tendinței de extindere a imperiului Otoman, în pofida celui de-al treilea Reich, în pofida multora și multor interese. Ne-am păstrat locul și tradițiile. Valorile pe care le avem, chiar dacă sunt și uscături, sunt bine cimentate. Consider că este baza pentru a ne impune în fața celorlalți, celorlalte țări.

Avem grâne, avem munți și ape, deltă și ieșire la mare. Avem valori în viață și valori trecute care ne-au lăsat moștenire lucruri de care ne folosim în prezent nu doar noi ci și alte popoare și care poate se vor mai folosi mult timp de-acum încolo. Avem hărnicie. Avem inteligență. Avem tărie de caracter și voință. Le-am demonstrat celor pentru care am lucrat mult timp prin străinătate pentru un trai mai bun, mai bine zis pentru bani mai mulți. Care oricum s-au cheltuit și care oricum au făcut multe familii să se despartă sau să devină reci unii cu alții.

Am demonstrat ce am avut de demonstrat. E timpul nostru. Nu al politicienilor în mod exclusiv, care nu știu cum arată o zi de muncă în agricultură în câmp pe ploaie, și care probabil asta poate fi un coșmar din care se pot trezi transpirați în mijlocul nopții din saltelele moi.

Nu. Noi am dormit pe paturi din arcuri de multe ori reparate chiar de noi pentru a putea munci a doua zi în câmp.

Nu că am fi proști și nu ne-ar duce capul la politică. Pentru că sunt sigur că sunt mulți cetățeni considerați simpli care știu mai multă politică decât Orban, Iohanis și Dăncilă la un loc. Nu că nu ar fi capabili. Dar menirea pe care și-o asumă este aceea de ași duce sarcinile personale și de serviciu la bun sfârșit.

Calea de urmat este cea firească. Și anume să se facă cu ceea ce avem acum, cu miniștrii pe care îi avem cât se poate de mult și der bine pentru această țară. Conștiința trebuie să fie una comună.

Și la final să putem spune sunt mândru că sunt român!