Bogăția nu constă neapărat în bani. Banii sunt un mijloc de a „mitui” pentru cine crede în ei. Dacă o persoană nu crede în bani atunci acea persoană este incoruptibilă. Și atunci crede în altceva, de exemplu în Divinitate, sau în lege, fie ea scrisă sau nescrisă. Sau în prietenie, de ce nu.
Așadar atunci când mergi la cumpărături gândește-te te rog că mituiești pe cel care îți vinde. La fel cum și el mituiește pe alții, dar cu bani mai puțini pentru marfa pe care o cumpără. Totul este o mare mită.
Însă atunci când nu mai ai cu ce mitui, ce faci?
Dar nu asta e întrebarea de bază, ci faptul dacă cineva se lasă sau nu mituit. Unii nu se lasă. Chiar sunt persoane cărora nu le pasă de bani. Fie că au mulții fie din alte motive.
Și atunci ce faci? Atunci trebuie să-i fii pe plac. Simplu. A fi pe plac nu echivalează cu a-l pupa în fund, a fi pe plac unor persoane nu este un lucru pe care tu îl decizi. Unele persoane pur și simplu nu-ți pot fi pe plac iar unora nu le poți fi pe plac.
Cum devii însă bogat? Hai să definim bogăția. Sau să o clasificăm mai bine-spus. Bogăția poate fi:
- materială
- spirituală
Sunt unicile și singurele bogății ce pot exista.
Cea materială și cea spirituală se ramifică. Adică sunt și ele de mai multe feluri.
Nu o să vi le spun acum aici. Poate într-un alt articol.
Cum le dobândim? Atât cea materială cât și cea spirituală se dobândesc prin osteneală. Prin muncă.
Munca poate ajuta nu doar pentru a căpăta salariul la job. Ci pentru a dobândi cunoștințe și abilități care te ajută să dobândești mai târziu în viață bunuri sau spiritualitate.
Ambele sunt bune dar trebuie să crezi cu desăvârșire și până la capăt ori în una ori în cealaltă. Pentru ca dacă tu nu crezi cum poți să „mituiești” pe cineva cu ele. Nu va crede nici cel pe care vrei să-l plătești.
Banii își pot pierde din valoare sau credința poate slăbi.
Atunci înseamnă că trebuie să te ostenești mai mult. Înseamnă că nu te-ai ostenit destul.
Răspunsul la cum să ajungi defapt bogat este unul singur și este cunoscut de toată lumea: munca. Fie că ești scriitor, marketer, PR, constructor, șofer de taxi, tată, mamă, frate sau soră, nu contează decât să te ostenești și să-ți faci bine meseria.
Asta nu depinde însă numai de tine. Depinde și de cei ce te-au educat. Asta înseamnă că profesorii, tații, frații, mamele sau surorile au o responsabilitate față de ceea asupra cărora au putere. Primul gen de educație este rustică și provine din familie și din puterea exemplului. În viață oricine se poate educa oricând. Și sunt de părere că niciodată nu este prea târziu să te educi, să încerci să-ți faci meseria bine. Pentru că chiar se poate.
Cum am spus ambele tipuri de bogății sunt bune. E un paradox după părerea mea că sunt total diferite, există una fără alta, totuși sunt interdependente. Nu poți crede și într-una și în cealaltă. Ori una ori cealaltă. Ele totuși depind una de cealaltă în egală măsură.
Spiritualitatea nu înseamnă neapărat vreo religie. Nu înseamnă neapărat vreo dogmă. Poate fi și un sistem filosofic. Sau o dragoste, fie ea frățească, față de seamăn sau față de o femeie sau bărbat.
Comenteaza