Multă lume visează grămezi de bani. Unii chiar îi fac. Alții mai ușor, alți mai greu. Alții îi fac ușor și îi cheltuie ușor. Alți îi fac greu și dispar în două săptămâni pe te miri ce. Alții însă îi fac fie ușor sau greu însă mai și păstrează. Pentru aceștia scriu acest articol, pentru cei care știu să pună și deoparte. De restul nu mă interesează, mă interesează de cei care apreciază banul când îl au, pun preț pe el pentru că știu că pot hrănii guri cu el. Și nu mă interesează pentru că de obicei care cheltuie mult se sparg în figuri făcând inimă neagră celor care nu au. De exemplu, mănâncă ostentativ o înghețată în fața unui copil care nu a mai mâncat înghețată de trei ani și nici prin cap nu-i trece să împartă.
Sau ostentează prin tot felul de mașini luxoase și haine de firmă. Pentru ăia nu sscriu. Știu că am un tricou din 2011, pe care l-am cusut de două ori și încă îl mai port, și mai mult decât atât, nu m-aș despărți de el, pentru că mi-e drag. Am o perechede pantaloni, cam decolorați, cam tot de pe vremea aceea. Și aș fi avut și pantofi sport dacă nu i-aș fi rupt de câte drumuri am făcut, pentru a avea ce mânca și eu și alții pe lângă mine.
Purtam o discuție cu un frate despre scop. Scopul vieții, obiectivul fiecărui om. Persoane diferite au scopuri diferite. Unele pot fi mărețe. Altele mai mici dar care par în ochii celor care le visează mărețe. Unele pot fi benefice pentru societate, altele nu.
Trecând peste această mică introducere, o să vă spun, în rândurile de mai jos, cum poți face grămezi de bani. Dacă o să mă ia în seamă cineva, bine, dacă nu, e bine pentru mine. Pentru că ce nu e în buzunarul altuia are mari șanse să ajungă într-al meu.
Așadar banii nu vin ușor, mai la nimeni. Obișnuiam să muncesc pe șantiere iarna pe frig și viscol legând fier. Nu am murit. Poate am adunat boală în oase sau reumatism sau ceva, însă nu am murit. Și chiar mă bucur că am făcut asta, că am muncit din greu, și îmi prinde chiar bine. Am pornit de jos. Am dat și la lopată și am cărat și cu roaba ajutând la reconstruirea unor clădiri pentru sume care pe atunci erau, medii, cam cât primea un zilier. Carte de muncă nu mi s-a făcut. Nimeni nu mi-a dat mcar sfatul să cer acest lucru. Am muncit ca un măgar, până m-am apucat de comerț. O afacere de familie, mică, o dugheană, sau magazin, sau chioșc, cum vreți voi să-i spuneți. Eu îi spun chioșc.
Cu toate acestea, chiar dacă nu eram prezent mereu acolo, acolo eram cu mintea. Pentru că o ajutam pe maicămea mereu la cărat, la vândut, și cumva am prins drag de muca asta. Așadar pot să spun că am fost inițiat în meseria aceasta de pe la nouă ani. Vacanțele le petreceam vânzând. Viața mi-a fost zbuciumată însă mama niciodată nu s-a lăsat. A luptat! Așa că afacerea a crescut. L-a un momendat m-am angajat în armată. Lumea crede probabil acum când zici armată că zici prost, adică numai cei care nu fac facultate mergeau în armată, adică proștii. Vă dau un sfat, nu vă duceți în armată pentru că e al dracu de greu, al dracu, mă înțelegeți? Dacă vreți să vedeți, cum e, înscrieți-vă!
Am terminat cursurile de calificare la arma respectivă după care m-am gândit să mă înscriu la facultatea de arhitectură. O chestie și mai grea, demonic de grea. Am abandonat acest gând pentru că era irealizabil sau foarte greu realizabil și decât să fiu o relivă care face proiecte, pentru că arhitectura este o facultate care durează 6 ani, aș fi terminat pe la 40. Aș fi fost incapabil să fac o carieră de succes din asta. Așa că am continuat să pictez și să desenez case, și să lucrez în domeniul în care am fost inițiat, în comertț. Vă spun că banii cei mai mulți vin din comerț. Totul este un mare comerț.
Chiar și comisionele pe care le primiți voi ca marketeri, vin din comerț. Practic vindeți produsele altora. Așadar sunteți și voi niște mici sau mari comercianți. Însă dacă vreți să vă apucați de comerț vă spun câteva chestii:
este un drum cu sens unic. Asta pentru că din comerț se trăiește bine și nu veți putea renunța la asta. Este un drog, de care nu vă veți putea lipsi prea mult timp. Vă veți face relații și vă veți face clienți, care vor cere de la Dv produse. Așadar va trebuie să le onorați comenzile. E un drum fără scăpare și greu pentru că lucrați cu mulți oameni. Aveți de-aface cu factorul uman. Și în același timp este și plăcut.
Așadar, banii cei mai mulți vin din comerț. Însă ce te faci când este doar o dugheană mică de cartier? Atunci banii vin greu, și rar. Pune măcar câte o sumă mică deoparte. Fie și un leu. Cunosc povești de oamnei de afaceri care s-au ridicat cu un leu în buzunar. Din ăia unu au făcut doi și în mod exponențial s-au trezit pest ani milionari în dolari sau eur.
Fie că te apuci de comerț online, fie că îți deschizi un magazin de cartier sau mai mare, cel mai important este să fii onest și să nu renunți. Și mai ales, cinsit, cu tine și cu clienții.
Iată AICI pe acest link o carte care te învață cum să-ți plătești datoriile și să faci bani în același timp. Se numește cel mai bogat om din Babilon.
AICI o carte care te învață câteva lucruri din vânzări.
Comenteaza