Îmi amintesc că mai mereu, de 1 Iunie, Ziua Copilului, mergeam să desenăm cu creta pe asfalt desene. În niciun caz nu o prindeam în concediu, în greve. O petreceam la școală, desenând pe asfalt, cu cretă colorată. Și poate asta era singura noastră, sau cel puțin a mea bucurie, că aveam cretă colorată din plin.
Și puteam desena. Nu mai țin minte ce desenam. Eram bun la desen, dar pe asfalt, pe suprafață mare nu-mi ieșeau mai niciodată așa cum aș fi vrut.
Era 1 iunie, era cald, desenam asfaltul din fața școlii, neștiind ce mă așteaptă, ce ne așteaptă, nepregătiți încă pentru viața dură, pentru griji. Doar ne bucuram și ne făceam temele, singura noastră responsabilitate.
Și poate, pentru cei de la țară, la fel ca mine, aveam de mers la fân, de îngrijit puișorii de găină, de hrănit animalele, și…de citit, cărți pentru copii.
La mulți ani dragi copii!!!
PENTRU A PUTEA CÂȘTIGA BANI CU DAEDALUS ONLINE TREBUIE SĂ VĂ CONFIRMAȚI CONTUL PE EMAIL DUPĂ ÎNREGISTRARE
Eu „organizam ziua copiilor” tot ce aveam prin curte pui (de găină, de rata, de pisica de cățel, de vaca) le alininiam pe toate, le strigam pe toate 😅😅😅 pe nume, că la toate le puneam, și le dădeam la toate mâncare mai multa decat de obicei 😅
Emanuela: ești simpatică 🙂
Și făceam asta după ce de obicei in ziua aia fusesem la serbare, unde eram o adevărată prințesa, de gala, cu fundiță, rochiță de mătase, volonase, mărgele, pantofi de lac, cum vezi in filmele de epocă 😀 mai lipsea arcul la rochie 😅, dar mă îmbraca așa, pentru că de obicei rolul principal pe scena serbării îl aveam eu 😇. Desi era super timidă, rolurile principale pe scena eu le aveam, eu spuneam poeziile cel mai perfect, le interpretam teatral, cu intonație, cu inflexiuni, cu limbaj nonverbal, cu 5 tone de emoții, dar la asta nu mă întrecea nimeni, mama inca de atunci zicea, că eu din vorbit îmi voi câștiga banii 😀. Nu credeam, atunci mi se părea imposibil așa ceva 😅
Emanuela: parcă mi te imaginez așa cum erai mică și curajoasă cu tot felul de briz-brizuri și gata de luptă 🙂
Curajoasa, mai puțin 😅, sau mă rog probabil eram, nici nu știu cum să definesc, cumva, scopul meu nativ a fost mereu să am grijă (la fel ca o mama) de toată lumea, și dacă pentru asta trebuie sa am rolul principal, atunci asta e. Dat fiind că aveam o tonă de emoții dar, totuși rolul principal, probabil curaj o fi fost, habar n-am 😀
Emanuela: 🙂 înțeleg ce vrei să spui 🙂 erai, de vreme ce-ți îndeplineai rolul, te considera aptă 🙂
Înainte avea alt farmec 1 iunie…acum este doar comerț la orice pas.