Copilă

Lumea e o junglă. Nu te lăsa atrasă în joc. Ține-te departe de ură, de vanitate și îndoieli nefirești.

Fă-ți lumea ta, în care nimeni nu te poate atinge. Mașini scumpe, bani, averi, impresii, toatea astea se pot duce pe p*** la un simplu click din Pentagon. Fă sufletul cuiva mai bun!

Încearcă măcar! Călcând peste flori când te întorci găsești pălămidă. Și poate te întorci desculță.

Așa că vezi sufletele oamenilor. Învață știința oamenilor, știința de a fi om, mai presus de toate e cea mai mare virtute.

Bășini găsești la tot colțul. Diamantele stau ascunse în cele mai ciudate locuri.

Oamenii sunt diamante. Unii la început alți în desăvârșire. Încearcă să ierți. Crezi că eu nu știu că te doare?

Nu aștept vorbe frumoase și am albit pe cap decând le tot aștept. Le ofer în schimb.

Și cândva, când trenul vieții va porni în sens invers sunt sigur că le voi găsi acolo.

Nu fi proastă și nu plânge din nimic. Iar dacă vrei să plângi îți ofer umărul meu. O să tac în timp ce tu o faci, și nu o să te judec și nu o să spun la nimeni.

Mi-e silă. De oameni proști. De oameni de nimic. De scârbe. De impresii și prea puțini au mai rămas neatinși pe-aici pe la noi.

Respect celor ce trec bariera și privesc dincolo. În adâncul sufletului. Însă o dată rana vindecată ei iar te vor rănii. Nu poți decât să fii tare. Și să fii om. Să înveți umilința. Aia bună. Să ierți și să speri!

Să năzuiești în bine!