Adevărul e că nu poți fii un bun scriitor fără  să fii un cititor măcar rezonabil. Treaba vine de la sine. Întâlnești titluri care îți captează atenția sau primești recomandări și atunci te apuci de citit.

Am descoperit cărțile de dezvoltare personală relativ recent deși ele sunt de ani buni pe piață. Nu am avut acces la ele. Biblioteca din micul orășel în care îmi petrec majoritatea timpului nu avea așa ceva.

De când cu netul și apariția site-urile de genul Scribd sau blogurilor este mult mai ușor. Parcă magia s-a mai pierdut și nu e tot una să ții cartea aia veche cu coperțile roase în mână și cu însemnări  și ecranul rece al unui telefon care nu miroase ca vechea carte pe alocuri îngălbenită de timp.

Vremurile s-au dus și ne adaptăm.

Cât despre cărțile de dezvoltare personală nu știu ce să spun. Într-o vreme le luam în serios. Acum parcă mi-e mai greu acest lucru neștiind autorul, care nu e mare lucru să fie chiar mai mic la vârstă decât mine. Și poate și mai neexperimentat în cele ale vieții. Și atunci cum să primesc sfaturi de la un tânăr căruia eu i-aș mai putea spune câte ceva.

Nu spun că nu sunt folositoare. Pot fi.

Sunt destui care afirmă că sunt sunt șarlatanie. Ba chiar că ar fi dăunătoare și te fac să te simți inferior și nedezvoltat d.p.d.v personal.

Voi citiți asemenea cărți?