Ce urmează

Ok. Suntem în 28 decembrie, anul este pe sfârșite, multă lume zice că la anul va fi mai greu datorită măriri taxelor, impozitelor, prețului carburantului și alte măriri de prețuri.

Treaba este că nouă nu ne pasă dar s-ar putea să ne pese curând. Consumerismul este un virus parșiv. Cumpărăm doar de dragul de a cheltui în timp ce mulți copii prin cartiere sărace sau sate uitate de lume rabdă foame și frig. În tot acest timp noi ne lefăim în căldură și mai dăm un scrol pe iPhonul nostru de 5000 de lei.

Nu vreau să mă plâng dar nu cred că o fac dacă spun că, copil fiind mama îmi cumpăra haină nu cu un număr mai mare ci cu trei să-mi fie bună trei ani. Țin minte și acum bluza roșie cu care am mers la școală 4 clase doar pentru că ai mei strângeau bani să facă un acoperiș de-asupra capului. Acum ne e bine, dar…cine știe pentru cât timp.

Unii te privesc cu ochi răi că ai dar nu știu cât ai răbdat, câte oase fără carne pe ele ai ros, câte posturi negre ai postit sau câte alte sacrificii ai făcut pentru a avea și a nu râde ceilalți de tine, pentru a nu fi exclus social.

Eu zic că perioada care urmează pentru cei 6 % din populație care sunt mai înzestrați la minte este o oportunitate de a transforma criza care va urma într-o perioadă numai bună de făcut bani. Întotdeauna băieții deștepți au făcut mai mulți bani pe timp de criză.

Personal mi-ar plăcea ca toată lumea să aibă să se descurce dar vezi tu creștine…intervine invidia în 99% din cazuri când ceilalți văd că ai și ei au mai puțin. Când văd că la ei treaba scârțâie și la tine merge bine-mersi. De la invidie la ură și probleme sociale născute din prăpastia celor două mari categorii sociale care se prefigurează nu e decât un foarte mic pas. Apoi ura știe să-și facă treaba.

Nu vă dau sfaturi decât dacă îmi cereți, încerc să mă dezbar de acest prost obicei de a da sfaturi pe blog. Mi le cereți vi le dau, nu, nu. Dar atât pot să spun că, atât timp cât respiri și ești în viață și bun de muncă nimic nu te poate opri. Am muncit și pe șantiere, am săpat și șanțuri cu târnăcopul și am cărat găleți cu ciment, și am și învârtit la betoane.

Nu am murit dar nici nu am avansat pe alte planuri. Cum ai putea avansa  când pleci dimineața la ora șapte la muncă, cari saci de ciment în spate toată ziua până noaptea la 10 pentru 50 de lei apoi nu-ți mai rămâne timp decât de duș, mâncat și spălarea șosetelor murdare pentru că ai fost învățat să nu le arunci ci să le speli.

Mari atenție dragi tineri în perioada următoare să nu fiți trași pe sfoară, în sensul încât să vă dați și sufletul din voi pentru 3000 de RON pe lună făcându-vă să credețeți nea patronică că tot voi sunteți beneficiarul. În rest ca întotdeauna…sănătate maximă vă doresc și chef de muncă cu orice va-ți ocupa.