Rabd. Indur. E cuvantul de ordine…sunt cuvintele de ordine de multe luni, si vreo douazeci de ani.

Incerc sa schitez zambete. Nu-mi iese. Grimase proaste ca facute de actori de mana a treia care nu-si iubesc meseria.

Dar eu mi-o iubesc imi zic. Lupt. Sa scriu, sa pictez, sa mananc, sa dorm, sa ma trezesc, sa respir. Totul a devenit o lupta si parca nimic nu mai vine de la sine. Dragostea? O halta prin care am trecut, am luat pasagera si am lasat-o la una dintre statiile urmatoare cu sentimente contradictorii.

Fara pareri de rau merg inainte. Frati? Nu. Mijloace de profit.

Prieteni? Putini dar macar imi vor binele.

Iubite? Au mai fost si or sa mai fie.

Ochii? Sunt frumusetea sufletului. Dar si sufletul se pateaza in timp. Se murdareste si se impute. De rautate, de rau.

Solutii? La probleme exista, dar parca am obosit sa le caut. Parca am nevoie de o perioada de refacere. Nu-mi permit. Am o misiune. Nu stiu care e. Poate tocmai asta e. Dar merg inainte. Pasesc. Ma plimb. Trag aer in piept si invart inca o data roata timpului.