Văzusem durerea ei. Își scria năduful pe niște coli de hârtie îngălbenite. Asta-i mai rămăsese. Să vorbească cu sineși pe hârtie.

Văzusem durerea ei și durerea ei era așa de mare încât și pietrele o plângeau și îi plângeau de milă.

Nu era părăsită. Căci Dumnezeu nu o lăsase.