Pare ciudat că scriu pe blogul ăsta despre fericire. În orice caz fericirea pură nu este necazul sau oftica pe care i-l provoci altuia.
Nu constă în faptul că ești independent, sau autosuficient. Unii nu fac diferența dintre independent și autosuficient. Autosuficient era Vincent Van Gogh, pentru că trăia de unul singur, muncea singur, mânca singur, nu avea nevoie de afecțiunea și dragostea nimănui. Îi era de-ajuns lui însuși. Cu toate astea era dependent de fratele său Teo.
Autosuficient nu este același lucru cu independent. Nimănui nu-i plac persoanele pe deplin independente, cu toții vrem să ne știm de folos cuiva. Sentimentul de inutilitate provoacă depresie. Or dacă tu ești independent, mă bagi în depresie 🙂
Dacă compania la care lucrezi ar fi independentă, nu te-ar fi angajat. Așadar și ea este dependentă de tine.
Și a fi independent financiar nu te face fericit neapărat.
Cunosc persoane care muncesc de mici, au bătături, ca măgarii, dau banii familiei și sunt considerați dependenți financiar. Sunt sărăntoci, nu au strâns măcar un ban pentru că au dat banii în casă. Au avut grijă de familie, și acum sunt la vârsta de mijloc neglijați, fără bani, banii lor ducându-se în bunurile familiei, care uneori îi uită sau desconsideră, după o viață în care și-au rupt cârca pentru ei.
Fericirea este ceea ce oferi altora. Siguranța pe care o oferi altora, iubirea, ce ai tu mai bun și oferi și altora, aceea este fericirea.
Da, fericirea este cea pe care o oferi și altora. Asta înțelegi în timp.
Acel zâmbet sincer, cald, căldura cu care înconjuri pe cel de lângă tine, iertarea deplină. Aia e fericirea.
Fericirea o găsești doar ca stare spirituală 🙂
Data fiind definitia ta, eu ma declar fericita 🙂