Câteva idei legate de finanțe și criza economică

Se cunosc multe cazuri când crizele economice au fost generate din cauza unor prea multe persoane care economisesc sume de bani prea mari. Se produc blocaje financiare atunci iar banii încep să se devalorizeze. Cu sacul de bani pe care l-ai strâns, cu multe sacrificii, sacrificând tot de la familie până la plăceri, nu vei cumpăra de cât un Kg. de făină.

Să nu uităm de criza din ’47, din anul 1947, pe care o cunoaștem din cărțile de istorie și din povestirile străbunicilor când moldovenii plecau pe tren deasupra spre alte zone ale țării pentru a cumpăra făină, un Kg. de făină, pentru a nu muri de foame, cu sacoșe de bani. Blocajul financiar de atunci asociat cu seceta, a produs una dintre cele mai mari crize financiare. A fost un cumul de factori.

În Europa, în Germania, marca Germană, se devalorizase, naziștii au profitat de vidul de putere, de slăbiciunea psihică a oamenilor de pe atunci pentru a ajunge la putere și pentru a omorî milioane de oameni nevinovați prin torturi extreme, în numele unei idei. Putem spune că criza financiară a fost provocată și de o criză sentimentală, sau mai bine spus – emoțională.

Nu s-a luptat pentru orice om de pe pământ, s-a luptat pentru o rasă, pentru o idee, lipsind solidaritatea, care acum este firească. Este un fapt real care s-a întâmplat, nu este o poveste, lagărele de concetrare de la  Auschwitz, Buchenwald, Dachau, Mauthausen, încă există și unele se pot chiar vizita, fiind transformate în muzee.

Așadar realitatea de atunci, se poate întâmpla și acum, și cam miroase a fum de om. Pentru că istoria se repetă, așa se spune. Sau mai este o vorbă, cine nu cunoaște istoria este condamnat să o repete.

Iată că am pornit de la economie și am ajuns la maltratarea a mii de oameneni, la distrugere integrității lor fizice și psihice, însă cu temei. Unii care au scăpat au fost neoameni pe viață, alții au reușit să supraviețuiască în lagăre, în mod miraculos, iar alți criminali au scăpat pentru a povesti ce au făcut, și în cele din urmă să recunoască. S-au distrus familii, orașe, sate, culturi, țări, totul în numele unei idei, sau ideologii, mai bine spus.

Ideea în sine nu este rea. Când se cade în extreme însă, orice fanatism, religios sau nu, nu este bun pentru că nu se mai pune pe primul loc în cazul acesta omul de lângă tine, ci ideea. Să exemplificăm. Tu ai de citit o rugăciune, pentru că preotul ți-a dat canon cum se spune în limbaj religios, să citești rugăciunea. Fanatismul însemnă că tu dacă vei avea lângă tine un om care moare fără ajutorul tău, tu vei citi rugăciunea în loc să ajuți pe acel om.

Acest lucru înseamnă o proastă înțelegere a religiei, un delir religios, un delir, o chestie care ține de o patologie psihopată. Atât timp cât omul de lângă tine are nevoie de atenția ta, de tine, de o cană cu apă, vei lăsa canonul, și în clipa următoare îi vei da acea cană cu apă. Vei fi salvat viața unui om. Iar canonul îl vei fi putând relua.

În cazul în care faci contrariul, în cazul în care vei lăsa omul să moară pentru ați termina rugăciunea, se poate spune că nu numai că ai sărit de pe fix ci că te abați de la normele ortodoxe și morala creștină.

Revenim la economie. Economia în sine nu este un lucru rău. A avea cămara plină nu este un lucru rău. Însă a aduna în mod intenționat și forțat bani, doar de dragul bogăție este o chestie care poate pune în pericol buna funcționare a societății, putând genera conflicte de tot felul, de la revolte în interiorul statelor, războaie civile, până la conflicte între țări, pagube, și suferințe grele.